Filmografiile Simonei: Jung_E (2020)

Estimated read time 4 min read

Gen: dramă/acțiune/aventură

Durată: 1h 38m

Regizor: Sang-ho Yeon

Scenarist: Sang-ho Yeon

Roluri principale: Kim Hyun-joo, Lee Dong-Hee,  Lee  Ga-Kyung, Woo-Yeol Han, Kang Soo-yeom

Filmat în: Coreea de Sud

Limbă care se vorbește în film: coreeană

Undeva prin secolul 22, Pământul e de nelocuit. Ca-n toate filmele științifico-fantastice și mai ales în cele cu substrat distopic, constanta aceasta a imaginii unui Pământ condamnat imprimă din start peliculei un ton lugubru, vizibil și-n culorile alese ca fundal. De altfel, dacă e să exceleze în vreun aspect, filmul Jung_E al regizorului Sang-ho Yeon punctează la capitolul vizual. Lumea pe care o surprinde, al unor viitoare colonii care se războiesc între ele (Republica Adrianică și Forțele Aliate) și care caută resurse militare noi, precum un soldat indestructibil al cărui program de luptă ce clonează răspunsurile motorii și mentale ale unui erou decedat ar putea fi foarte bine chiar subiectul unui joc video. Cu siguranță, filmul nu va fi pe placul tuturor spectatorilor, ci mai degrabă al celor pasionați de gen și tehnologie. De altfel, filmul se și deschide cu un cadru de combat în universul cyberpunk, CGI, în care un om se luptă cu o serie de roboți, care năvălesc în cadru din toate părțile, ca-ntr-un joc de strategie cu niveluri de dificultate diferite. Scena imediat următoare e un contrapunct marcat de revelația simulacrului și a faptului că omul este un foarte avansat android.

În orice caz, există aspecte, în premisele narative ale filmului, care vă vor convinge, indiferent de apetența pentru un gen sau altul, să-i acordați o șansă.

De pildă, echipa de cercetători însărcinată să conducă experimentul o are în componență tocmai pe fiica eroului căzut la datorie, căpitanul Jung_E (Kim Hyun-joo), iar jocul ei actoricesc, subtil și aparent obiectiv-detașat, e unul din punctele de fugă ale tabloului. Se resimte însă, sub masca rațiunii, o legătură a omului cu robotul, dincolo de asemănarea care-i aduce aminte de imaginea maternă, iar cercetătorul Soehyun (Kang Soo-youn) duce o luptă internă între datorie și resorturi sentimentale, care punctează suprafața matematică a percepției sale. Legătura maternă e indestructibilă, însă așa cum va descoperi și cercetătoarea – un punct vulnerabil în combat. Soldatul ideal nu are slăbiciuni afective, e o mașinărie programată, iar proiectul eșuează tocmai din această pricină. Peste această temă a raportului mamă-fiică, a conflictului dintre rațiune și simțire se suprapune și motivul dublului: directorul institutului este, fără să știe, o copie a celui care conduce corporația, clonele sunt reflectări, chiar dacă imperfecte ale unor variante ale personalității căpitanului, Soehyun e prezentată analeptic la vârsta fragedă la care intervenția chirurgicală ar putea fi o intrigă secundă, dar mai profundă, pentru secvențele următoare. Roboții au genuri, iar cei de gen feminin sunt mai umanizați în aspectul lor fizic, pe când cei masculini au ceva dintr-un bestiar metalic, nediferențiat, motiv pentru care unii dintre critici au acuzat filmul de mizandrie.

Aflăm că, în funcție de disponibilitățile fizice, bolnavii și muribunzii pot opta pentru trei programe diferite și că doar cei bogați care-și permit programul A au drepturi legale/sociale după conversie, restul urmând să fie tratați fie cetățeni secunzi ori șobolani de laborator. Într-un viitor distopic, valorile materiale și corupția sunt nealterate și poate această observație îi va determina pe spectatori să meargă dincolo de scenele de combat și să mediteze la lumea pe care pelicula o prezintă. Neexplorat rămâne însă conflictul dintre colonii și, dacă e să adăugăm la lista de minusuri, un anticlimax perceptibil, alături de câteva glume nesărate ale directorului de institut (voit satiric poate la adresa capitalismului?) știrbesc cumva din ceea ce filmul ar fi putut într-adevăr să fie.

Și pentru că între actorii filmului am pomenit-o mai degrabă pe Kang Soo-yeon, trebuie să menționez și faptul că acesta a fost ultimul film al legendarei actrițe coreene. Filmul a fost lansat postum după ce, în mai 2022, actrița a fost transportată la spital cu o hemoragie cerebrală căreia nu i-a supraviețuit. Miezul filmului, copierea conștiinței și viața de după moarte se așază ca o filă tragică peste destinul acesteia.

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours