Filmografiile Simonei: Forgotten love (2023)

Gen: dramă/romance

Durată: 2h 20m

Regizor: Michal Gazda

Scenariști:  Marcin Baczynski, Mariusz Kuczewski, adaptare a romanului lui Tadeus Dolega-Mostowicz

Roluri principale: Leszek Lichota, Maria Kowalska, Ignacy Liss

Filmat în: Polonia

Limba care se vorbește în film: poloneza

Premii și nominalizări: nominalizat la Golden Frog (Competiție a filmelor poloneze)

Forgotten Love, cu titlul original Znachor (un remake al unui film cu același nume din 1982 și adaptare a romanului lui Tadeus Dolega-Mostowicz) e un film care pică bine ca o mâncare aburindă făcută în casă sau un foc mocnit într-o seară de iarnă. Probabil și fiindcă poate fi văzut pe una din rețelele de streaming populare, deci în liniștea colibei tale. Trimiterea anterioară către Slavici nu e deloc întâmplătoare. Ca-n lumea scriitorului ardelean, influențată de viața satului arădean, personajele filmului se mișcă într-un univers mai degrabă rural (dacă e să decupăm începutul), plin de culoare și simplitate. Iar unele dintre marile plusuri ale peliculei țin de virtuozitatea directorului de imagine, cât și de scenografie.

Ceea ce filmul are din plin e emoția și căldura umană pe care actorii polonezi știu să o emane. Personajul principal e un chirurg faimos care are, ca orice om de succes, un prieten care-l invidiază, o căsnicie căreia-i lipsește implicare emoțională deplină și un avânt pasional pentru ceea ce face, nelimitat de părerea celorlalți, aproape instinctual. Dr. Wilczur (jucat de Leszek Lichota) mai are în plus și o fetiță pe care o iubește nespus și pe care o pierde fizic când soția îl părăsește, dar ca persistență afectivă atunci când își pierde memoria în urma unei tâlhării violente. Cu toate acestea, senzația că îi lipsește ceva, că îl așteaptă ceva, îl conduce în peregrinările sale până-n satul în care trăiește fiica sa. Desenul epic e dublu: pe de o parte urmărim eforturile doctorului (acum un oarecare Antoni, așa cum se numește în lipsa unei identități asumate printre frecventele mărturisiri că nu-și amintește, 15 ani mai târziu) de a-i vindeca pe cei săraci (diferențele de clasă socială sunt ilustrate subtil) sau măcar de a sări în ajutorul celor care au nevoie în drumul său, și povestea de dragoste dintre fiica acestuia Maria (Maria Kowalska) și contele Czynski (Ignacy Liss). Drumurile li se întretaie și doctorul își va salva, fără să știe, propria fiică. Ceea ce transpare din intenția filmului e convingerea că o meserie făcută din pasiune – ca o menire – se manifestă și-n lipsa unei conștiințe de sine raționale. A fi om nu ține numai de memorie. De cealaltă parte, colegul invidios rămâne personaj plat, ceea ce a fost de la început, fără să fi evoluat. Un uzurpator laș și meschin, pe care cinefilii îl vor antipatiza cu siguranță. Dar confruntarea aceasta între bine și rău, cu iz de basm, face din filmul acesta, ca și din Doctor Zhivago de pildă, un clasic care poate fi mereu reinterpretat și care, mai ales, permite auditoriului să vibreze emoțional pentru că are la bază arhetipurile pe care le purtăm, la nivel de memorie colectivă, fiecare dintre noi, cu noi, pretutindeni.

Finalul, fericit, e predictibil, dar acest lucru nu face filmul mai puțin frumos. Desenul epic dublu, de care aminteam, are nenumărate volute. Actorii secundari, cum e Zoska (Anna Szymanczyk), impresionează prin naturalețea lor. Zoska e un liant între cele două lumi, în formă purificată și rumenă, cu o înțelepciune vitală, pe când mama contelui e exact opusul, o aristocrată snoabă și răutăcioasă, care joacă cu atâta convingere rolul negativ, încât e credibilă dincolo de ecran.

Perioada interbelică, scenele de muncă campestră, portul popular, intervenția lumii moderne (trusa chirurgicală, motocicleta), tușele de rafinament (pianul), comunitatea înfloritoare dar marginal-evreiască, tema familiei, conflictele erotice, dăruirea de sine, ambiția de a studia medicina în lipsa banilor sunt doar câteva dintre aspectele pe care vă rog să le observați cu atenție în timpul vizionării. Pentru că, da, filmul merită vizionat. În definitiv, cui nu-i pică bine o mâncare aburindă, un foc mocnit și-un film bun în iarna lungă care vine?