Filmografiile Simonei: Don’t Look Up (2021)

Gen: SF/comedie/dramă

Durată: 2h 18 m

Regizor: Adam McKay

Scenariști: Adam McKay și David Sirota

Roluri principale: Leonardo DiCaprio, Meryl Streep, Jennifer Lawrence, Rob Morgan, Cate Blanchett, Jonah Hill, Mark Rylance, Timothée Chalamet

Filmat în: SUA

Limbă care se vorbește în film: engleza

Premii și nominalizări: Câștigător al premiului pentru Cel mai original scenariu (Detroit Film Critics Society Awards), Cel mai bun film de comedie (Las Vegas Film Critics Society Awards), Cel mai bun fundal muzical (HMMA), nominalizat la Golden Globes la patru categorii diferite (Cel mai bun scenariu, Cel mai bun actor, Cea mai bună actriță, Cel mai bun film).

Poate cel mai controversat film lansat în ultima perioadă, Don’t Look Up (2021) reunește o pleiadă de nume sonore (cinci câștigători de Oscar și doi nominalizați la același premiu). Leonardo DiCaprio joacă rolul unui om de știință, dr. Randall Mindy, care alături de asistenta sa, o doctorandă în astronomie originală și dezinvoltă, Jennifer Lawrence (Kate Dibiasky), descoperă o cometă care traversează sistemul nostru solar și care se află pe cursul de coliziune cu Pământul. Premisa este apocaliptică, dar nu acest aspect face filmul neapărat interesant. Interesant nu-l face nici faptul că descoperirea e făcută pe pământ american, de unde ne așteptăm, după scenariul peliculelor din această categorie, să iasă la suprafață un singur posibil erou care să salveze omenirea, și nici faptul că acest scenariu SF e proiectat pe fundalul unei Americi teoretic progresiste și moderne în care președintele e o femeie (excepționala Meryl Streep). Toate aceste variațiuni tematice fac parte din țesătura cu care spectatorii de filme SF contemporane s-au obișnuit. Ceea ce-l face să puncteze la capitolul originalitate este reacția pe care această cometă o stârnește ficțional la nivelul populației și al celor care, teoretic, le conduc destinele.

Ne-am obișnuit în ultimii ani de pandemie să auzim mai la tot pasul expresia societate polarizată. Ei bine, acesta este atât punctul de fugă al filmului, cât și reacția ulterioară pe care – după vizionare  – o generează. Consensul pare să fi ieșit în ultima perioadă din firea lucrurilor, iar opiniile se așază mai ales acum în extreme dureroase într-o analiză socială. Multitudinea de surse de informare și relativizarea credibilității lor ițește fenomenul de angoasă, tocmai pentru că atacă zonele sensibile ale răspunsului emoțional. Cu acesta se lucrează și-n neuromarketing și-n jurnalism, dar și-n politică. Cu toate că proiecția impactului cometei lasă locuitorilor Pământului doar vreo șase luni de trăit, nimeni nu pare, la început, să înțeleagă consecințele care derivă din aceasta. Într-o lume superficială, în care Președintele e mai preocupat de imaginea sa (geanta Birkin, nenumăratele poze cu vedete, asocierea cu giganții tech, ascunderea micilor scandaluri personale și intime care i-ar putea submina cariera), în care giganții tech își pregătesc exodul planetar, obsedați de un progres al civilizației pe care o controlează prin culegerea de date, iar populația tresaltă de câte ori pe rețelele de socializare există noduri de alimentare energetică, în care viața personală (cosmetizată și urmând rețete de marketing clasice) a unei cântărețe (Riley Bina interpretată de Ariana Grande) este mai importantă decât extincția planetară, oamenilor de știință nu le mai rămâne decât să adapteze modul în care comunică informații vitale. Prezenți într-un show televizat, în care gazdă este Brie (Cate Blanchett), cei doi par incomozi și alarmiști pentru că le lipsește antrenamentul mediatic (cum spui contează mai mult decât ceea ce spui). Din oameni de știință, ei devin, invariabil, personaje. Tocmai de aceea, filmul are evidente note de satiră politică și socială și pune oarecum în fața spectatorilor o oglindă a lumii în care trăim. Poate chiar acest incomod pe care-l prezintă în tușe hilare este ceea ce-l face în egală măsură iritant, subtil și absurd.

Based on truly possible events (bazat pe evenimente cu adevărat posibile) este tag-line-ul peliculei și deschide o serie interpretativă a consecințelor sugerate de întâlnirea cu cometa, într-un spațiu al metaforicului pe care cei mai mulți dintre critici și privitori l-au identificat ca pe o intenție de a portretiza dezinteresul general vizavi de încălzirea globală. Cu toate acestea, reacțiile populației care se împarte în cele două tabere (a celor care privesc în sus pentru a observa cu ochiul liber cometa) și a celor care privesc în jos ascultând îndemnul de a nu se lăsa manipulați de cei care vor doar să sădească frica, s-ar putea, la o adică, aplica și pandemiei pe care o traversăm. În funcție de alegerea interpretativă, filmul se poate dovedi un prilej de meditație sau doar o analiză a unei forțate și sarcastice încercări de conștientizare a unei probleme mai ample cu care ne confruntăm. Oricum ar fi, fie și pentru controversa pe care a iscat-o ori pentru simbolurile care plutesc practic în aer (precum vițelul de aur) din final, filmul merită vizionat.