Filmografiile Simonei: A Man Called Otto (2022)

Sonya nu mai e. După o viață întreagă în care i-a purtat de grijă, Otto rămâne singur și neconsolat. Șase luni mai târziu are prima tentativă de suicid. Otto are 63 de ani și a dus o viață ordonată, aproape maniacală. Toate lucrurile trebuie să fie la locul lor. Curate, prezentabile și, mai ales, conform regulilor. E un fel de președinte de comitet, într-un cartier ai cărui locuitori se împart în două categorii: cei vechi, care au trăit acolo o viață întreagă, așa cum e Anita și soțul ei bolnav, Reuben, ori Jimmy cel alergic la pisici, și cei noi, neinteresați neapărat de rigoare și principiile comunității, gata să vândă ce au unei companii imobiliare care-i curtează insistent. Dye & Merika, cu un nume care amintește ironic de una din campaniile politice recente, e o voalată critică socială. Compania imobiliară se folosește de tot felul de tertipuri pentru a scăpa de seniori, determinându-i să vândă, la prețuri derizorii, proprietățile. Are, ilegal, acces la dosarele lor medicale și speculează temerile acestora.

Otto se pensionează devreme, lăsând în urmă fabrica de oțel în care lucrase, întrerupe curentul și celelalte servicii domestice, își alege un costum potrivit, cumpără și o funie potrivit de lungă și…eșuează. Tavanul cedează, frânghia se rupe, iar peste drum se mută vecini noi.

Marisol cea vorbăreață, sensibilă și isteață, neîndemânaticul Tommy și cele două fete ale lor vor sta constant în calea planurilor lui Otto, care va mai încerca să se reîntâlnească în Lumea de Dincolo cu soția sa, inhalând monoxid de carbon, să se împuște sau fiind gata să se arunce sub tren. Drama lui capătă astfel accente comice, de situație repetabilă, imposibilă, într-un contrast subtil dintre planurile meticuloase și hazardul vieții. Fiecare încercare e punctată de flashbackuri în mariajul cu Sonya sau chiar de la prima lor întâlnire prin reactualizarea/anamneza momentelor-cheie din relație. Momentele dureroase precum pierderea copilului, accidentul, se împletesc cu scenele de curtare, banalități cotidiene, duioase. Marisol e și ea însărcinată și Otto o duce la spital pentru a naște, sau are grijă, morocănos, cum îl știe toată lumea, de fetele ei. Încet-încet, armura sa se rarefiază, chiar dacă masca mizantropului rămâne. Ajută un adolescent, are grijă de o pisică și viața lui se reumple treptat, prelungindu-se, chiar dacă propria problemă medicală e veche și neiertătoare.

Truman Hanks, fiul lui Tom Hanks, joacă rolul tânărului Otto. Asemănarea izbitoare face desenul epic mai credibil, iar fiul are ceva din farmecul de neegalat al tatălui. Pe Tom Hanks (câștigător a două premii Oscar) l-am văzut adesea în drame ori comedii (Terminal, Castaway, Sully, Greyhound, Forrest Gump, Philadelphia etc.), cu privirea lui nostalgică visătoare, care aici se suprapune peste caracteristica duală a rolului și a genului în care se înscrie pelicula. Soția lui Tom Hanks, Rita Wilson (semnează coproducția filmului), cântă una dintre melodiile coloanei sonore. Chet Hanks, un alt fiu al actorului, interpretează una din melodiile rap, care se aude dintr-o mașină pe care personajul o oprește. E, așadar, un film de familie și de văzut în familie deopotrivă.

Mariana Treviño o joacă pe Marisol excepțional. Mărturisesc că nu am văzut-o jucând în niciun alt film, dar mi-a plăcut teribil în acest remake al filmului suedez din 2015, A Man Called Ove. Personajul pe care-l interpretează nu e un clișeu latino, ci o femeie cu fațete multiple care cucerește prin vervă, noblețea intențiilor și simplitatea aproape filosofică a comentariilor sale.