Fenomenul Ștefan Augustin Doinaș

Ștefan Aug. Doinaș. Avatarurile primei postumități este un studiu monografic semnat de George Vulturescu, apărut la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. În Nota autorului este menționat faptul că paginile studiului sunt parte dintr-o teză de doctorat și continuă lucrarea Ștefan Aug. Doinaș. „Tiparele eterne” și poetica orizontalității, ca un omagiu adus poetului la aniversarea a 100 de ani de la naștere. Studiul este conceput în trei capitole, o secțiune de interviuri, discursul poetului rostit în cadrul Colocviilor de literatură de la Satu Mare cu ocazia împlinirii a 75 de ani a poetului, de asemenea secțiunea intitulată Anexe cuprinde fotografii din arhiva personală a lui George Vulturescu.

George Vulturescu realizează o cercetare extinsă a operei lui Doinaș, luând în considerare tot ceea ce s-a scris despre autorul Mistrețului cu colți de argint. În prezentul studiu sunt abordate atât opere cunoscute, cât și cele ignorate de-a lungul vremii de obiectivul critic.

T de la Trezor, singurul volum de proză publicat de poet, a fost receptat ca un experiment și considerat ca insignifiant în raport cu opera poetică. Lumea textului este o provocare pentru Doinaș și în interiorul ei concurează „viața reală”. Prozatorul Ștefan Augustin Doinaș ambiționează să-și provoace lectorul la o „hermeneutică a scripturalului” cu scopul de a descoperi sensuri. Proza se distinge prin inovațiile narative și printr-o stilizare ideatică provocatoare, dar și o anume poeticitate grație palierului discursiv în care a excelat. George Vulturescu abordează proza dintr-o perspectivă sintagmatică și paradigmatică. Cercetarea cuprinde reflecții asupra operei de suprafață, pentru ca mai apoi discursul să capete amplitudine și profunzime, o cartografiere detaliată a simbolurilor, a stilului într-o abordare intertextuală. Doinaș a cochetat și cu alte genuri cum ar fi opera dramatică, însă s-a dovedit un segment în care nu a excelat: „adversitățile și «ițele încâlcite» s-au țesut în jur, ducând la neîmplinirea sa ca dramaturg”. Doinaș activează deopotrivă și în sfera literaturii pentru copii, un „domeniu periferic”, dar ludic ce îi permite poetului evadarea. Dimensiunea baladică și cea cultă coexistă, iar ritmul poveștii versificate se desfășoară într-o curgere alertă, dinamică: „«Căci așa era, odată, / împărțită lumea toată: / cel bogat avea destul, / însă nu era sătul; / cel sărac avea un pic, / parcă nu-i lipsea nimic»”.

Poetica lui Doinaș se distinge printr-un echilibru care își are descendența în creațiile lui Al. Phillipide și Călinescu, iar „neoclasicismul spiritualizat” este pe linia lui Ion Pillat. Poemele însumează mai multe „vârste lirice”, toate însă evidențiază un poet care este „obsedat de perfecțiune”. Ștefan Borbély îl consideră ca făcând parte din familia „de spirite superioare” a „umanismului modern: T.S. Eliot și Paul Valéry”. Doinaș se joacă necontenit cu lirismul său, este când contestatar al convențiilor, când avid să le respecte, cum observă Radu Călin Cristea. Poetul realizează din poezie un spectacol, iar „foamea” pantagruelică de ludic aduce în scenă bufoni, nebuni, prinți, clovni.

George Vulturescu și-a asumat o misiune dificilă de a reface, din cuvinte, portretul scriitoricesc al lui Ștefan Augustin Doinaș. Cartea este rezultatul unei cercetări acribioase, perseverente, o sinteză a fenomenului Doinaș a cărui operă se compune din vârste distincte. În interviul acordat lui George Vulturescu, Doinaș mărturisește că rostul poeziei este o mediere între real și transcendent și că „poetul are mai multe vârste (una a copilăriei, alta a cinismului, alta a meditației, alta a pasiunii, alta a lamentărilor, și așa mai departe) și destul răgaz pentru fiecare din ele”. Autorul Mistrețului cu colți de argint a însemnat un fenomen literar pe care exegetul îl cu-prinde, fără a avea pretenția exhaustivității, într-un studiu pertinent, concentrându-și cercetarea pe structurile singulare ale creației lui Doinaș, pe particularitățile care-l individualizează în peisajul literar. Vulturescu își propune să-l scoată pe Doinaș de sub incidența Mistrețului cu colți de argint și să ne ofere o viziune in extenso a scrisului său. Noutatea constă în abordarea bidimensională, din unghiuri diferite, luând în considerare atât vocile care au interpretat critic opera, cât și dimensiunea hegeliană care vizează corespondența dintre devenire și creația artistică. George Vulturescu este tributar unei hermeneutici textuale urmărind în studiul său toate etapele analizei discursive: de la identificarea creațiilor la investigare, înțelegere, cercetare vectorială care vizează deconstrucția textuală până la asamblarea viziunilor, concretizată într-un dialog critic de care s-a bucurat opera lui Doinaș. Exegetul trece în revistă textele mai puțin cunoscute, dar și pe cele foarte apreciate, efectuând sistematizări conceptuale abordate din perspective intertextuale. Ceea ce surprinde este interferența autor-text-interpret într-o redare holistică. Se accentuează deopotrivă etapele distincte ale creației lui Doinaș care mizează pe transformare, pe transfigurare în funcție de vârstă, de experiențele acumulate. La finalul interviului cu George Vulturescu, poetul mărturisește că anii „țin de calendar, iar calendarul este o simplă convenție. Durata vieții nu se măsoară în ani, ci în fapte de valoare. Suntem în fiecare clipă pe o culme, deci mărginiți de o parte și de alta de abis, și ca atare pradă unui fragmentarism, de îndată ce simțim timpul ca fiind format din… atomi temporali. Dacă, însă, îl trăim ca pe un continuum, el nu este decât un permanent apel la extaz”.

Ștefan Aug. Doinaș. Avatarurile primei postumități este o monografie serioasă, atent realizată, un studiu compact, George Vulturescu oferind lectorului o viziune holistică, organică a creației vaste a lui Ștefan Augustin Doinaș.