Poezia Luciei Bibarț este sobră, cu o tăietură fermă, masculină, deși cântă feminități încărunțite.
Este o contradicție fecundă între stilistica ce se dorește expresivă și tonalitatea în bemol din poezia ei.
Un realism psihologic cu substrat romantic. O poezie a introspecției și a vizionarismului autoscopic.
Puternică și fragilă totodată, ca un râu năvalnic strâns în îndiguiri nemiloase.
Poezie a maturității bine strunite, abil înstrunate.
Când femininele de azi scriu mult, fandosit sau romanțios, volumul în discuție, „Decojirea cearcănelor / Peeling the Dark Rings” (Ed. Eikon, București, 2025), aduce fermitate și maturitate.
Între Angela Marinescu și Nora Iuga scrie Lucia Bibarț.
