Fascinația Hexagonului

Fără îndoială, Vasile Spiridon este unul dintre cei mai prolifici cronicari literari ai momentului, articolele sale putând fi citite săptămânal în cele mai prestigioase publicații din țară. În 2020, la Editura Eikon din București, a apărut volumul Hexagonale, ce reflectă foarte bine mirajul exercitat de marea cultură franceză asupra cunoscutului profesor universitar și critic literar român. Lucrarea beneficiază de o Pre-cuvântare semnată de Constantin Dram, dar și de o Postfață aparținând lui Adrian G. Romila. Investigația este structurată pe patru capitole ample. Prima secțiune urmărește Francezii din Hexagon, Vasile Spiridon oprindu-se la câteva nume de referință. Mai întâi este comentată opera trubadurilor și iubirea curtenească, după care sunt trecuți în revistă o serie de autori, precum: Paul Claudel, Cyrano de Bergerac, Guillaume Apollinaire, Roland Barthes, Rainer Maria Rilke și Albert Camus. Este firesc ca un critic literar de talia lui Roland Barthes să rețină atenția eseistului român. Centenarul nașterii autorului Discursului îndrăgostit devine pentru Vasile Spiridon un excelent pretext pentru a-i explicita metoda de lucru pornind de la primul curs predat de reputatul exeget la Collège de France în 1977. Poate surprinde în această înșirare prezența poetului austriac Rainer Maria Rilke. Opțiunea exegetului se explică prin intenția autorului Elegiilor duineze de a elabora o monografie în limba germană despre marele sculptor francez Auguste Rodin. Pretextul meditațiilor este oferit de publicarea în 2018 a volumului Correspondance, ce reunește schimbul epistolar dintre cei doi mari oameni de cultură în perioada 1902-1923.
Publicarea unei noi ediții a romanului Ciuma de Albert Camus la 60 de ani de la dispariția cunoscutului prozator și filozof existențialist devine pentru cronicarul literar un excelent prilej de a vorbi despre virtuțile și servituțile lecturii azi. O lectură care, așa cum preciza deja George Barițiu, poate fi „procopsitoare” și/sau „desfătătoare”. Recenta pandemie prin care a trecut lumea îl determină pe profesorul băcăuan să vorbească despre actualitatea și semnificațiile acestui reușit roman-parabolă. De fiecare dată, Vasile Spiridon reușește să aducă o serie de informații inedite privind viețile și operele autorilor investigați.
Cea de a doua mare secțiune a cărții se intitulează Francezi față în față cu Hexagonul. De data aceasta, exegetul mută atenția de pe cărți, pe ideologie. El reconstituie climatul zbuciumat al unei epoci și insistă pe semnificațiile pe care le-a avut în istoria agitată a Franței „lunaticul an 1968”.
Un capitol aparte se ocupă de Spațiile expoziționale hexagonale. Vasile Spiridon transcrie aici propriile sale impresii legate de viața artistică pariziană, pe care a cunoscut-o pe viu. Pagini interesante sunt dedicate expoziției Dada, desenelor lui Leonardo Da Vinci, caricaturilor lui Victor Hugo etc.
Intitulată Români în Hexagon, de mare interes se dovedește ultima secțiune a cărții, în care Vasile Spiridon se ocupă de câțiva dintre scriitorii români care și-au legat viața și opera de spațiul cultural francez. Este vorba despre Tristan Tzara, Paul Goma, Basil Munteanu, Virgil Ierunca, Isidore Isou și Livius Ciocârlie. Desigur, numărul lor este infinit mai mare, autorul recurgând la o selecție foarte riguroasă.
Volumul Hexagonale reflectă într-o manieră veridică influența deosebită pe care continuă să o exercite asupra intelectualilor români o cultură majoră precum cea franceză.