Emigrări și imigrări

Ce preferi? Dan Coman

19 povestiri ingenios interconectate, așa cum sunt, de altfel, toate volumele autorului, reunește volumul Ce preferi?, semnat de Dan Coman și apărut în octombrie 2022, la Editura Polirom, chiar dacă cinci dintre texte au fost scrise, așa cum mărturisește autorul în Nota de la finalul volumului, pentru  proiecte editoriale sau teatrale la care a fost colaborator. Poem de dragoste, Îmi place cum miroși și Happy birthday au apărut în spectacolele montate de Radu Afrim, la Teatrul Național „Marin Sorescu” din Craiova. Anotimpuri  a fost publicat în antologia Am 18 ani, coordonată de Robert Bălan, iar Grădina cu flori a făcut parte din ghinga pe înțelesul tuturor, proiect al Ninei Coman (posibil pseudonim al autorului).

Aceeași infuzie derutantă de autobiografism, aceeași autore-ferențialitate vizibilă deopotrivă în deicticele ce configurează statutul social al personajului masculin, toposuri sau realități transpare din povestirile ce rulează pe aceeași pistă, cu viteze variabile, ca într-o inedită competiție naratologică. De altfel, cititorul e, încă de la început, incitat de cele trei enunțuri-motto („Realitatea stă tot timpul la pândă. Nu o lăsa aici. Nu o domestici.”) ce încearcă o interesantă deturnare sau, de ce nu, un pact cu receptorul contemporan, obsedat de fidelitatea evenimențialului, de cantitatea de „fapt real” ce e considerat valoare adăugată unei opere.

Importante sunt și celelalte elemente paratextuale ce acompaniază armonios volumul. Fragmentul de pe coperta 3 (Poate așa arată dragostea: o propoziție care nu te lasă să dormi.) sintetizează, asemenea imaginii de pe coperta 1 (provocatoarea Femeie cu ciorapi negri, creația pictorului ce e menționat de câteva ori în volum, Egon Schiele), dominanta tematică a volumului, iubirea, iar titlul e o generoasă anticipare a intențiilor autorului de a oferi variațiuni nu doar pe aceeași temă sau pe aceeași situație-tip, ci și unghiuri diferite, perspective mai mult sau mai puțin complementare, asupra unor contexte situaționale nucleu. Ce perspectivă preferi, ce atitudine preferi, ce reacție preferi sau ce ipostază a Mariei preferi (invariabil, personajele feminine poartă același nume simbolic) ar putea fi câteva dintre posibilele dezvoltări ale interogației din titlu.

Provocator răsfirate în volum, povestirile ce pot fi considerate complementare tratează trei situații-cheie principale: relația părinți-copii (problematică, delicat surprinsă), incompatibilitatea cuplurilor (spontană sau lent instaurată) și nevoia alternativelor compensatorii (fie că e vorba de comunicare autentică, de afinități elective, de dorințe carnale sau nevoi primare). Dacă unele dezvoltă exclusiv una dintre cele trei matrice, altele abordează, în plan secund, aspecte semnificative ale celorlalte situații-cheie.

Sensibilă, poetică, simbolică, conturând o dureroasă imagine a copilăriei, în contextul unei familii disfuncționale e povestirea anotimpuri. Nevoiți să cerșească la bariera orașului, copleșiți de povara absenței mamei, dublată de cea a unui tată abuziv și alcoolic, cei doi frați traversează anotimp după anotimp în toposul ce apare și în alte povestiri (ca motiv al eșecului la examenul auto sau ca loc al unui accident tragic), uniți de suferință și de limba păsărească în care aleg, din motive de siguranță, să comunice. Despre o relație alterată cu mama e și povestirea Desene pe asfalt. Agresivitatea verbală și atitudinală a mamei îl determină pe tânărul protagonist să se refugieze, să caute confirmarea valorii sau, de ce nu, a norocului în jocuri de noroc. Finalul povestirii răstoarnă percepția cititorului despre intențiile autorului, căci detalii ale unui accident de circulație succint prezentat într-o altă povestire sunt revelatorii.

 Alteori, copilăria e perioada primelor trăiri intense, a primelor experiențe/experimente erotice, a descoperirii propriei corporalități, a instinctelor primare. Îndrăgostit de propria mătușă, copilul de 12 ani ce va ajunge, ca adult, protagonistul altei povestiri, hiperbolizează și dramatizează tipic vârstei ingrata poziție în care se află. Gelozia și gândurile vindicative lasă puțin spațiu tragicei întâmplări în care e implicat tatăl copilului.

Interesantă e imaginea transfigurării umane, ca urmare a unei experiențe tragice, aici în strânsă relație cu titlul aparent evaziv, Bureți.

Incompatibilități generate de mobiluri diferite, ce ies neașteptat de puternic la iveală, ca urmare a unor experiențe comune dau substanță textelor Ploaie și vin și  Aerul proaspăt al verii. Primul text schițează o escapadă al cărei romantism înșală așteptările protagoniștilor. De altfel, multe dintre povestiri surprind întâlniri galante, experiențe senzoriale sau provocări. Cele care îi au ca protagoniști pe metodista Maria, a cărei biografie se completează, se complică  în mai multe povestiri și pe profesorul căruia autorul îi împrumută mult din propria biografie au consistența și aerul unor fragmente de roman, amintind, prin trăirism, prin poeticitate, prin referințele livrești de romane anterioare ale autorului. Aerul proaspăt al verii e un text despre încercarea viabilității unei a doua șanse, la vârsta a doua. E remarcabil talentul autorului de a baleia între așteptările personajului și realitate, de a contura atât de convingător imaginea feminității, cu toate variabilele, inconstanța și fragilitatea ei, mai cu seamă că perspectivele asupra situației se diversifică într-o altă povestire.

Construite, adesea, pe o evanescentă osatură dramatică, povestirile lui Dan Coman reușesc să emoționeze prin filonul liric și să frapeze prin deznodământul deloc previzibil în intrigă, prin  clandestina migrare a lumilor narative, dintr-un text în altul.