Recent, sub egida Institutului de Cultură al Românilor din Voivodina, a fost publicat, la Editura ICRV Zrenjanin, primul volum al cărții Deliei Muntean, De veghe la hotarul limbii române. Studii critice privind literatura română din Serbia. Prefața, semnată de scriitorul și profesorul Nicu Ciobanu, subliniază „eforturile constante ale autoarei de a documenta, analiza și aduce în atenția cititorilor contribuțiile literare ale scriitorilor români din Serbia, conturând o imagine amplă asupra unui fenomen literar distinct, cu rădăcini adânci și implicații actuale”. Prefațatorul mai precizează că studiile critice privind literatura română din Serbia constituie în același timp o cercetare literară și o recuperare identitară, făcând referire atât la operele lor literare, cât și „la contextul în care acestea au fost create, reliefând astfel angajamentul pentru păstrarea limbii și a culturii române în afara granițelor României”.
Lărgind perspectiva asupra vitalității și creativității fenomenului literar luat în considerare de autoare, putem spune că Delia Muntean își propune în cartea sa să cerceteze și să evalueze, fără a face ierarhii, o parte a patrimoniului cultural românesc, a moștenirii materiale și imateriale românești, prin referire la comunitățile de români din Serbia de astăzi, îndeosebi din Provincia Autonomă Voivodina, dar și de pe Valea Timocului. Este vorba despre intenția autoarei de „a așeza mai temeinic producția literară a minorității de români care trăiește în regiunile respective la locul ce i se cuvine: ca parte componentă firească și necesară a istoriei literaturii române”. Delia Muntean răspunde în acest fel chiar dorinței creatorilor români din Serbia de a se regăsi cu adevărat „în conștiința culturală a țării în a cărei limbă scriu”. Volumul cuprinde portrete auctoriale din viața literară de expresie românească din provinciile menționate. Dar cine sunt acești autori? Lectura volumului ne arată că sunt scriitori care au studiat în Serbia, în Occident, au absolvit studii universitare în România (Mărioara Baba, Olimpiu Baloș, Vasa Barbu, Petru Cârdu, Ioan Flora, Valentin Mic), publică în reviste din spațiul românesc, unii fiind chiar membri ai Uniunii Scriitorilor din România. Autoarea a avut în vedere și scriitori care au emigrat și au creat în alte țări. Delia Muntean cercetează creația literară a unor scriitori care au creat în a doua jumătate a secolului trecut, și în deceniile de început ale mileniului trei, adepți ai unor patternuri estetice diferite. Acești autori apreciază destul de onest valorile culturii din țara-gazdă, iar unii dintre ei au semnat cărți și în limba sârbă sau au tradus lucrări românești în sârbă, precum și creații ale autorilor sârbi în limba română. Autoarea demonstrează că acești autori dovedesc, prin operele lor, că sunt la curent cu inovațiile din literatura universală și cu evoluția patrimoniului nostru literar. În volumul de față sunt incluse texte consistente referitoare la cincisprezece scriitori, prezentați în ordine alfabetică: Slavco Almăjan, Ioan Baba, Mărioara Baba, Olimpiu Baloș, Vasa Barbu, Vasile Barbu, Ion Bălan, Petru Cârdu, Nicu Ciobanu, Ioan Flora, Pavel Gătăianțu, Valentin Mic, Ion Miloș, Ileana Ursu, Mihailo Vasilievici. Fiecărui scriitor îi este alocat un capitol distinct, incluzând repere biografice, contribuții revuistice și editoriale (scrieri proprii în limba română, traduceri, îngrijirea unor ediții, alcătuirea de antologii, monografii, dicționare etc.), aprecieri privind curentele literare îmbrățișate, problematica operei, registrul stilistic, considerații referitoare la aspectele care îi delimitează de universul artistic al confraților, precum și posibile afinități.
În efortul de a sintetiza informațiile biobibliografice, cele de istorie și critică literară, autoarea a beneficiat de aportul unor domenii precum imagologia, psihologia, istoria, jurnalismul și a unor opinii avizate privind literatura română din spațiul sârb (Catinca Agache, Ioan Baba, Vasile Barbu, Nicu Ciobanu, Florian Copcea, Mariana Dan, Carmen Dărăbuș, Radu Flora, Brândușa Juică, Mircea Muthu, Mircea Popa, Ștefan N. Popa, Virginia Popovici, Adrian Dinu Rachieru, Costa Roșu, Ion Sârbulescu, Cornel Ungureanu ș.a.). De asemenea, ea a parcurs numeroase interviuri, o serie de studii apărute în presa scrisă din ambele țări, a purtat discuții și corespondență cu unii dintre autori și a participat la diverse manifestări culturale și științifice organizate de comunitățile de români din Voivodina. Chiar dacă nu intenționează să întocmească ierarhizări, autoarea insistă asupra unor aspecte (de conținut, de stil, de viziune, de conștiință estetică) și devoalează implicit o anumită poziție vizavi de forța și durabilitatea comportamentului creator al autorilor respectivi. Mi se pare important că autoarea evidențiază în cercetarea sa aspectul etic al creației literare și, mai larg, al activităților culturale în care sunt angrenați autorii studiați în volum, prin identificarea unor cuvinte-călăuză (casă, construcție, insulă, mărturie, mărturisire, memorie, rânduială, veghe, zidire), precum și a unor structuri dotate cu semnificații particulare (carte interioară, destin lăuntric) care demonstrează prezența unei acute conștiințe a misiunii de a da seamă de realitatea în care trăiesc, de a transmite un mesaj, de a-și învăța semenii să privească realitatea vieții. (…)
Este evident că, pe lângă investigațiile referitoare la patrimoniul cultural material, autoarea identifică în cercetarea sa și elemente ale patrimoniului imaterial,în măsura în care constată că scriitorii sugerează aspecte din folclorul, tradițiile, limba, cunoștințele și moștenirea naturală, insistând inclusiv asupra unor peisaje semnificative pentru ei sau comunitate, care împreună construiesc imaginea unui anumit fel de a fi, un mod de a trăi, de a interacționa cu ceilalți și de a înțelege realitatea.
Portretele prin care sunt prezentați scriitorii nu sunt exhaustive, dar este important că beneficiază de inserții biobibliografice care demonstrează că scriitorii comentați sunt personalități complexe, oameni de cultură care au practicat jurnalismul, managementul de presă, sunt fondatori și susținători ai unor fundații, asociații, centre culturale, iar autoarea încearcă să surprindă în titluri și subtitluri faptul că ei sunt conștienți de misiunea pe care o au ca reprezentanți ai minorității române din Serbia pentru păstrarea identității și promovarea limbii și literaturii române din Banatul sârbesc. Autoarea observă că uneori e greu pentru cititori să rezoneze cu tematica propusă de scriitori, mai ales atunci când aceștia se referă la realități despre care tinerii din ziua de azi abia au auzit și nu gustă stilul practicat de scriitor pentru a se exprima și a transmite mesajele privind chestiuni fundamentale referitoare la condiția umană, precum libertatea individului, acomodarea cu finitudinea și autenticitatea sinelui. În cazul multor scriitori români din Voivodina, important este faptul de a depune mărturie. Scrisul devine astfel și mărturisire (spovedanie, confesiune), și mărturie (dovadă, probă, atitudine), în creația majorității minoritarilor trăitori într-un spațiu multietnic, cu spaima că și-ar putea pierde identitatea. Delia Muntean observă pe bună dreptate că scriitura celor care practică și jurnalismul împrumută de la acesta unele instrumente de abordare a realului: valorificarea și narativizarea evenimentului, titrările șocante, dinamismul relatării, cultivarea senzaționalului și a spectaculosului, jonglarea cu o gamă largă de registre lingvistice, atenția acordată proximității spațiale și temporale. Dar, indiferent de stilul și tehnicile folosite în scopul desăvârșirii artistice, acești scriitori se întregesc unul pe altul prin preocuparea pentru transmiterea mesajului într-o formă compatibilă cu interesele unui auditoriu cât mai larg, dar într-o formulă plină de originalitate și creativitate. Apreciem privirea critică și echilibrul cu care Delia Muntean reușește să evidențieze atât accentele tradiționale, cât și noutățile tematice și stilistice ale celor care au ales să scrie nu doar pentru propria comunitate, ci și pentru întreaga lume, contribuind astfel la consolidarea unui patrimoniu literar și cultural extrem de valoros.
