Despre „Sfânta Lumină” de la Sărbătoarea Învierii Domnului la Ierusalim (IV)

Estimated read time 7 min read

Alături de toate cele expuse până acum, credem că se cuvine a se alipi și mărturia „cutremurătoare de-a dreptul a monahului Mitrofan, din 1926. Acest cleric a fost trimis în monahism în 1925 și a fost rânduit a păzi la Sfântul Mormânt de către Patriarhul Damian I-ul. Prin urmare, în Sâmbăta Mare a anului 1926, monahul a cugetat că este bine să-și limpezească nedumerirea față de natura minunii Sfintei Lumini. Așa că s-a ascuns în podul construcției de deasupra Sfântului Mormânt, găsindu-și loc de unde să poată urmări tot ce se petrece în interior și deasupra lespezii Mormântului. Vreme de 12 ceasuri a rămas tăcut în ascunzătoare. Avea la el un pic de apă și o lanternă pe care a aprins-o numai la ora 11 dimineața, după ce Mormântul a fost pecetluit și a rămas în întuneric. După ce s-a procedat la invocarea apariției Sfintei Lumini de către Patriarh, monahul povestește:

„Am deslușit chipul Patriarhului, care s-a aplecat să intre în Mormântul dătător de viață. Ajunsesem la o înfricoșătoare încordare nervoasă în mijlocul tăcerii Mormântului, așa încât îmi auzeam propria răsuflare. Am auzit deodată un șuierat ușor. Semăna cu o suflare ușoară de vânt. Și, deodată, am văzut o priveliște de neuitat: o Lumină albăstruie a umplut tot sfințitul loc al dătătorului de viață Mormânt… Îl vedeam clar pe Patriarh, de pe fața căruia curgea transpirația… Și, ca și cum ar fi fost iluminat de acea Lumină, a început să citească rugăciunile. Și, îndată, Lumina albăstruie a început să se preschimbe într-o Lumină albă, ca aceea a Schimbării la Față a lui Hristos. În continuare, acea Lumină albă s-a preschimbat într-o sferă luminoasă ca Soarele, care a rămas nemișcată deasupra capului Patriarhului. Apoi l-am văzut pe Patriarh ținând mănunchiurile cu cele 33 de lumânări. Și ridicându-și încet mâinile spre cer, s-a aprins dintr-odată sfânta candelă și cele patru mănunchiuri de lumânări. În acea clipă, sfera luminoasă a dispărut. Ochii mi s-au umplut de lacrimi și trupul îmi ardea în întregime” (după pr. Sava Ahilleos, Am văzut Sfânta Lumină, Atena, 2000, p. 124). Mai târziu, Mitrofan a hotărât să se spovedească și, în fața Patriarhului Damian I-ul, și-a început mărturisirea înștiințându-l că el, cel care oficiase, nu a văzut nimic din toate acestea… Apoi, simțind că nu face bine, l-a conjurat să nu spună nimănui cele ce-i vor fi mărturisite de Patriarh, până când va intra în Mormânt!… „Dacă am conștiința liniștită și nimic nu mă preocupă, care să aibă puterea să umbrească pacea și dăruirea mea lui Dumnezeu, mă cuprinde o netâlcuită bucurie. De îndată ce intru în Sfântul Mormânt și deschid Sfânta Carte, după ce citesc câteva rânduri din sfintele rugăciuni și înalț mănunchiurile de lumânări, atunci se aprind și sfânta candelă și lumânările. Dacă, însă, nu mă însoțește pacea sufletului și nu am pregătirea și dăruirea cuvenită lui Dumnezeu, nu mai am acea bucurie netâlcuită. Atunci, de îndată ce mă aplec să intru în Sfântul Mormânt, văd că sfânta candelă e deja aprinsă” (după pr. Sava Ahilleos, Am văzut Sfânta Lumină, Atena, 2000, pp. 142-145).

Prin urmare, putem concluziona, pentru toți cei care cred că la ceremonia din Sâmbăta Mare, oficiată de către ortodocși, Sfânta Lumină oricum vine – de dragul credincioșilor – și orice foc material ar exista în Mormânt se va preschimba în Sfânta Lumină. Dacă vreți, așa cum Taina Dumnezeieștii Liturghii se săvârșește cu Lucrarea Sfântului Duh, chiar dacă preotul este nevrednic, tot astfel se întâmplă și cu venirea Sfintei Lumini! Sosirea sa nu are legătură cu credința sau starea duhovnicească a fiecărui Patriarh.

De vreme ce ne-am convins și credem, este bine să înțelegem că: minunea se săvârșește în fiecare an, însă ea nu se arată ca un eveniment standard care se repetă și nici nu este un spectacol pentru distracția unor spectatori, orice „intrare ar plăti”…

După 19 ani de Patriarhat, în anul 200, Diodor I-ul a reluat interviul dat în 1998, în preajma Paștilor, acordat teologului danez Niels Christian Hvidt. Cităm din spusele lui Diodor I-ul:

„După ce se sting toate luminile, mă plec și intru în prima încăpere a Mormântului. De acolo merg încet, prin întuneric, spre cealaltă încăpere a Mormântului, unde a fost Trupul lui Iisus. Acolo îngenunchez cu frica sfântă și… rostesc rugăciunile consacrate, care ni s-au transmis de-a lungul veacurilor, iar după ce le citesc, aștept. Uneori este posibil să aștept câteva minute, dar, de obicei, minunea se săvârșește îndată ce citesc rugăciunile. Din miezul pietrei pe care a stat Trupul lui Hristos, o Lumină nedefinită iese înspre afară. De obicei are o nuanță albastru-deschis, dar culoarea se poate schimba și să ia multe nuanțe diferite… Lumina iese din piatră ca și cum ar ieși dintr-un lac. Piatra Mormântului seamănă ca și cum ar fi acoperită cu un nor umed, dar este Lumină. Această Lumină se comportă diferit în fiecare an. Uneori, acoperă numai placa de pe Mormânt, în timp ce alteori umple de Lumină tot baldachinul, așa încât oamenii care stau în afara Mormântului și privesc înăuntru, văd cum este plin de Lumină… Această Lumină nu arde!… Într-un anumit loc, Lumina se ridică în sus și formează un stâlp, a cărui flacără are o natură diferită, astfel încât îmi este cu putință să aprind lumânările mele de la ea… Apoi ies și dau Lumina mai întâi Patriarhului armean și apoi celui copt… Mă aflu în Ierusalim din 1939 și am venit aici la vârsta de 15 ani. Am urmărit ceremonia Sfintei Lumini în tot acest timp și am fost martor ocular al minunii vreme de 61 de ani. Pentru mine nu se pune întrebarea dacă eu cred în Lumină sau nu. Știu că ea este adevărată”.

Pentru noi, dincolo de asta, n-ar trebui să mai fie niciun comentariu. În Sâmbăta Mare, la Biserica Învierii, se săvârșește Minunea Minunilor! Mai bine de două ore, zeci de mii de pelerini se scurg prin fața Sfântului Mormânt, cu Sfânta Lumină în mâini, cu căldura credinței în inimi, cu fețele Luminate de o bucurie imensă, rostind, fiecare pe limba sa: „Slavă, Ție, Mântuitorule, pentru această negrăită minune!” Cine știe, poate că la ceasul la care ne vom lua „veșmântul cel de pământ”, ca tot omul, vom înțelege deplin taina miracolului ce ne-a fost dat…

 

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours