De iuventute

Pentru unii dintre noi, 1 Decembrie înseamnă (și) altceva decât defilări și discursuri, mâncare tradițională și cântece patriotice, spectacole de muzică populară și stegulețe fluturate în/de vânt. Pentru elevi și profesori ai Liceului Pedagogic „Gh. Șincai”, 1 Decembrie, sărbătorit în avans, în 29 noiembrie, a însemnat, în acest an, o inedită întâlnire cu poezia tânără, vie, nouă, a celor care și-au reunit visurile și condeiul sub denumirea de Societatea Singuraticilor din România: Raul Cozlean, Toni Chira și Vasi Prode. A fost, dintr-o dublă perspectivă, o premieră, căci cei trei tineri poeți, toți studenți clujeni la UBB, Facultatea de Filosofie, au deschis, la Zalău, seria unor lecturi publice pe care și le doresc numeroase și de calitate, în fața unor adolescenți pentru care a fost o primă întâlnire cu literatura postmodernă.

A deschis recitalul de poezie Vasi Prode (n. 2002, Sibiu), poet deja extrem de activ în lumea literară. A participat la Junimea XXI, „Lecturi în atelier”, din cadrul proiectelor de poezie ale Muzeului Național de Literatură din Iași, ediția 12, la Institutul Blecher, ediția 266, la Poets in Transylvania, ediția a IX-a, la Festivalul de arte performative ECOSISTEM, ediția 1, la Atelierul de Poezie din cadrul Festivalului Super, din București, în 2020 și la Noaptea albă a poeziei din cadrul FILIT 2023. A publicat poezie pe site-urile, platformele și revistele literare O mie de semne, Noise poetry, Euphorion, Poeticstand, Șangri-la, Observator cultural, Poesis International și Tomis. A câștigat premiul revistei Observator cultural la concursul național de poezie „Același cer ce nu e – Constantin Virgil Bănescu”, ediția a XIII-a, 2022. Lecții emoționante despre sine și lume, lecții despre detaliul autobiografic ridicat la rang de simbol, despre integrare și dezintegrare într-un spațiu existențial marcat de provizorat și inconsistență ne-a oferit Vasi Prode.

în singurătate îi poți frânge pe ceilalți

de la distanță se învață ruinele, apusul

înghițit de casele interbelice din vale,

cheresteaua fiecărui vis blocat în cap adânc

peste care nu poți trece cu simpla imaginație

depășește-ți oasele, am spus, barierele din jurul tău

încolăcite strâmt ca un corset gri și rece

tăcerea modelată din afara ta să provină

numai din tine, deși mandibula

dinadins începe să te strângă mai apăsat

renunță: nimeni nu te privește acasă

în singurătate de pe-o zi pe alta

Raul Cozlean (născut la 17 iunie 2003) a recitat anul acesta la Cenaclul UBB coordonat de poetul Ion Mureșan și în cadrul Open-Micurilor organizate de Lena Chilari. A publicat în Revista „Familia” și pe platformele literare „O mie de semne” și „Noise Poetry”. O poezie gravă, din care transpar neliniști puternice, o poezie în care alternează narativitatea și lirismul, în care fraza amplă dezvăluie generos fluxul conștiinței, o poezie a finitudinilor iminente care ne bântuie și ne înfioară scrie tânărul zălăuan.

reflexie

țipetele copilului din casa de alături,

fumul dens de țigară ce îmi invadează

nările și ochii pierduți în liniștea rezultată.

lanțurile frecate de beton anunță prezența gingășiei iar privirea bestiei se va lăsa încet în pământ.

la granița singurătății cu empatia întotdeauna se va produce sticlă.

sticla va produce la rândul ei sticlă,

sticlă în care se reflectă țipetele,

sticlă pe care o ții în mâini,

în care îți privești vulnerabilitatea,

în care miasmele devin familiare.

reflexia nu dispare în urma furtunii pentru că totul e reflexie.

reflexia din sticlă îmi spune că emoția e ascunsă-n pene de curent,

în singurătate,

într-un dreptunghi negru ce își arată vidul.

totul e reflexie.

de la perna pe care îmi sprijin capul seara

până la produsele de patiserie

făcute cu o seară înainte de a fi puse pe rafturile murdare

de scâncet, tumori și ataraxie.

știi că sarea de mare va cădea peste toți oamenii cu care te-ai întâlnit,

oameni cu care te-ai operat reciproc.

bisturie ascuțite și pansamente îmbibate în cloroform,

calmarea bestiei.

Toni Chira (născut la 11 iulie 2003) a publicat în revistele Poesis Internațional, Vatra, Steaua, Scena9, Opt Motive, Tomis. A co-organizat Maratonul de Poezie Online 2020 și Cenaclul Brumaru. A citit la Institutul Blecher, Nepotu’ lui Thoreau, Cenaclul Republica, Festivalul Poezia e la Bistrița, Stand-up Poetry Alba Iulia, Strada Fără Nume, Festivalul Internațional de Poezie București și Cenaclul Matca. Sensibilitate și profunzime, maturitate și tensiune lirică demonstrează tânărul student la filosofie și istorie într-o poezie în care se reunesc revolte interioare provocate de iubire, de istorie, de timp și de mulți alți artizani ai existenței noastre:

Să nu ai alt Dumnezeu decât furia.

Să transformi învelișul pietrei în carne

Și să o iubești până se ridică-n picioare.

Să fii, cu toată convingerea, în zadar

Sau să te ghemuiești lângă mine când spun:

Iubește-te pe tine însuți cu ură.

Fii numai ce simți când simți că te sufoci.

A fost o sărbătoare a cuvântului rostit iscusit, o sărbătoare a limbii române, deci, implicit, o sărbătorire autentică a României, iar meritul e al celor trei tineri poeți iubitori de cuvânt, pentru care, ca pentru noi, audiența, limba română e patria.