„Toată viața mea, cu anumite pauze datorate armatei sau școlii, s-a petrecut aici, în Sălaj. Aici m-am născut, aici m-am căsătorit, aici mi s-au născut copiii, aici locuiesc și muncesc. Aici îmi sunt îngropați străbunicii și bunicii, tata și socrii, atâția și atâția cunoscuți. Părinții mei erau de la țară, din Chichișa, dar eu am venit pe lume în Zalău, în decembrie 1962, doar pentru că era perioada sărbătorilor de iarnă și casa de nașteri din comuna noastră, Românași, era închisă.
Când eram mic, mama mă lua cu ea de fiecare dată când mergea la «neamuri». Așa am ajuns să cunosc nu doar satele învecinate, de pe Valea Agrijului, ci și câteva de pe Valea Almașului. Mergeam pe jos, întotdeauna, și nu era puțin lucru să faci mulți kilometri în felul acela, peste văi, dealuri și păduri. Cred că dorința de a ști cât mai multe despre oameni și așezările lor am dobândit-o atunci. Și astăzi, încă, fac excursii. Am străbătut cu mașina, pe jos sau pe bicicletă, singur, cu familia sau cu prietenii mei, întregul județ, am ajuns în sate în care nu mai fusesem vreodată. Am aflat, astfel, și mai multe despre această minunată «Țară a Silvaniei».
Am copilărit în Chichișa, m-am căsătorit în Românași, muncesc și locuiesc în Zalău. Prin asta sunt sălăjean. Dar nu cred că ești sălăjean sau orice altceva doar prin locul nașterii. Eu mă simt legat de locurile acestea și prin strămoșii mei, toți țărani, truditori ai pământului. Prin bunici, am rădăcini nu doar în Chichișa, ci și în satele din jur. De la ei am aflat că drumul de piatră de peste Valea Agrijului se numește «drumul lui Traian» sau «Troian», că numele îi vine de la un mare împărat care a cucerit Dacia, că noi suntem urmașii acelor viteji, daci și romani deopotrivă. Și tot acolo, când lucram cu tata bucata noastră de pământ, ieșeau la iveală pietre și cărămizi din acele vechi timpuri. Dragostea pentru istorie a apărut atunci.
Eu am fost și sunt un sălăjean norocos. Cu profesori ca Gheorghe Șișeșteanu în liceu, Marcel Știrban, Nicolae Bocșan, Camil Mureșanu, Pompiliu Teodor și atâția alții în facultate, cu peste un sfert de veac de lucru în arhivele județului și alți câțiva ani la Muzeul Județean de Istorie și Artă din Zalău. Lângă izvoarele istoriei Sălajului. Între documentele, obiectele, cărțile atât de valoroase datorate oamenilor Sălajului. Și ce oameni a dat țării acest județ și ce urme au lăsat după ei!
Cititorii revistei «Caiete Silvane», cei interesați de istorie, știu bine că eu am scris și scriu, cu deosebire, despre Sălaj, cu instituțiile sale culturale, școlare, bisericești, administrative și despre oamenii lui, cunoscuți sau nu, preoți, dascăli, muncitori, țărani, despre încercările prin care au trecut, despre momentele lor de bucurie sau necaz. Așa am încercat eu să fac cunoscută această parte de țară și oamenii frumoși ce o locuiesc…
Mi-e tare drag acest pământ al Sălajului. Oriunde mă duc pașii, dacă sunt întrebat, vorbesc doar de bine despre locul acesta și despre oamenii de aici. Pentru că așa simt. Nu e vorba de vreun patriotism local. Nici nu pot să explic acest lucru. E ceva tainic, dincolo de înțelegerea mea și îl iau ca atare…”.
Rândurile de mai sus, cu foarte mici modificări, au fost scrise ca răspuns la o anchetă a revistei de cultură „Caiete Silvane”, intitulată „Noi, sălăjenii”, inițiată de Daniel Săuca, redactorul-șef al prestigioasei publicații, și publicată în numărul din decembrie 2022.
Ele rămân actuale. De aceea, studiile reunite în acest volum sunt doar despre Sălaj și oamenii lui. Scrise de-a lungul multor ani, au văzut lumina tiparului, cele mai multe, în revista de cultură, atât de cunoscută și apreciată, „Caiete Silvane”. Altele, în „Studia Caiete Silvane”, „Școala Noastră” sau în prestigiosul ziar „Magazin Sălăjean”. Unele dintre ele, apărute inițial în „Caiete Silvane” au fost preluate și în alte publicații, în anuare ale presei sălăjene, în cele două volume din Istoria Sălajului în „Caiete Silvane” etc.
Istoria acestui teritoriu este bine cunoscută, de aceea nu o să o mai repetăm, nici măcar pe scurt, aici. Am făcut-o în introducerile cărților dedicate culturii, bisericii sau unor instituții sălăjene. Spunem doar că resursele naturale, clima blândă, cursurile de apă existente, au favorizat aici așezările umane încă din preistorie. Locuirea a fost neîntreruptă de atunci începând, iar multe alte cărți, monografii, studii științifice valoroase, datorate nu doar unor autori sălăjeni, au tratat această fascinantă istorie.
Studiile selectate aici încearcă să prezinte o parte din istoria Sălajului de după Marea Unire din 1918, până la căderea regimului comunist, în decembrie 1989. Sunt ani de refacere după două războaie mondiale, ani de administrație românească și maghiară, ani de democrație și dictatură, ani de frecvente schimbări administrativ-teritoriale. Ne-am oprit, atât cât s-a putut, la anul 1989, pentru că perioadele foarte recente impun în cercetarea istorică o anumită distanțare, pentru a nu se ajunge la o abordare politică, mai degrabă decât la una științifică.
Nici alegerea lor nu este întâmplătoare. Au pornit din preocuparea mea majoră, de cunoaștere a acestei părți de țară, pe cât posibil, în toate aspectele ei. De aceea, sunt capitole referitoare atât la viața politică, cât și la aspecte ale vieții bisericești, școlare, economice, culturale, într-un cuvânt, ale societății sălăjene, ale vieții acestor oameni, nu o singură dată vitregiți de soartă, dar care au avut, iar și iar, puterea de a se ridica.
Metoda folosită în alcătuirea lor a fost, în toate cazurile, legată de respectul față de document. Documentele de arhivă, și istoricii sunt de acord cu asta, ocupă primul loc între izvoarele istorice, pentru că istoria poate fi înțeleasă doar atunci când are un suport documentar venit din epoca la care se referă. În acești peste 30 de ani în care mi-am desfășurat activitatea în muzeul județean și în arhivele județene, instituții care conservă, prin obiectele și documentele deținute, tezaurul izvoarelor istorice referitoare la acest teritoriu, am înțeles, o dată mai mult, că istoria este viață – viața oamenilor din trecutul nostru. Iar perioada contemporană, de după 1918, este prezentul – viața bunicilor și părinților noștri. Și a noastră. De aceea, aflat, datorită profesiei, în mijlocul documentelor, am lăsat, de cele mai multe ori, să vorbească oamenii acelor vremi, prin urmele rămase de la ei!
Prin studiile alese pentru publicarea în această formă, care completează și se adaugă cărților, edițiilor de documente și altor studii dedicate tot Sălajului, publicate în volume de sine stătătoare la București, Bacău, Bihor, Mureș, Satu Mare ș.a., în prestigioasa „Acta Mvsei Porolissensis”, revistele „Silvania”, „Alma Mater Porolissensis” ș.a., unele realizate împreună cu destoinicii mei colegi arhiviști, Mihaela Sabou, Călin Sabou, Daniel-Victor Săbăceag și regretatul Doru E. Goron, am încercat să contribui la mai buna cunoaștere a istoriei Sălajului. Am făcut-o și ca o datorie față de oamenii Sălajului și față de aceste binecuvântate locuri, care mi-au oferit atât de mult.
Aduc mulțumirile mele Editurii „Caiete Silvane”, directorului acesteia, Daniel Săuca, și colaboratorilor domniei sale, pentru publicarea acestei părți din munca mea.
* Cuvânt-înainte la volumul lui Dănuț Pop, „Politică și societate în județul Sălaj (1918-1989)”, în curs de editare la Editura „Caiete Silvane”.
