În anul 1968, după reapariția Sălajului pe harta țării, documentele referitoare la cultele religioase, existente în arhivele fostelor raioane și regiuni, au fost predate „împuternicitului de culte al județului”. Funcția aceasta, așa cum am mai arătat1, nu era una nouă. Purtând denumiri ca „inspectori”, „delegați speciali” ori „împuterniciți”, cei numiți în aceste posturi aveau ca atribuții principale supravegherea și controlul cultelor și asociațiilor religioase încă din 1945. Și-au desfășurat activitatea în cadrul Ministerului Culturii până în anul 1957, iar începând din acel an în cadrul Departamentului Cultelor, subordonat direct Consiliului de Miniştri.
În fondul arhivistic „Departamentul de Culte Sălaj”, păstrat de Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale, găsim planurile de muncă, rapoartele de activitate, registrele cu note de sarcini etc. ale împuternicitului. Acestea au constituit principala sursă documentară în realizarea studiului de față și vom încerca, prin intermediul lor, să înțelegem ce a însemnat „împuternicitul de culte pentru județul Sălaj”, ca reprezentant al statului în relația cu cultele, în primii ani după reînființarea județului Sălaj.
Reorganizarea „corpului de împuterniciți” s-a produs imediat după reforma administrativ-teritorială din 1968. În „noul” județ Sălaj îl găsim ca „împuternicit de culte” pe Iosif Albușan, care era și împuternicit pentru județul Cluj. Lui îi sunt aduse la cunoștință noutățile legislative. Iată câteva: împuternicitul primește întreaga corespondență de la toate cultele; evidența cultelor din județ trebuie ținută „la zi”; documentele necesare obținerii aprobărilor pentru executarea de lucrări la locașurile de cult trec obligatoriu pe la el; întocmirea schemelor de funcții și de salarizare pentru personalul tuturor cultelor cade în sarcina sa etc.
Planul de activitate anual al unui împuternicit cuprindea mai multe obiective2: „supravegherea și controlul unităților de cult din județ, pentru ca activitatea să se desfășoare conform legii; cunoașterea fenomenelor religioase și luarea de măsuri pentru prevenirea tendințelor de intensificare a vieții religioase; cunoașterea activităților grupărilor anarhice și nerecunoscute; supravegherea pregătirii deservenților prin conferințe de orientare și alte forme; cunoașterea modului cum se reflectă în viața cultelor din România manifestările cultelor de peste hotare și cunoașterea activității reprezentanților de culte ce pleacă peste hotare; cunoașterea stadiului consolidării reîntregirii B.O.R. și supravegherea aplicării măsurilor luate de centrul eparhial ortodox; cunoașterea bazei materiale a cultelor; supravegherea respectării disciplinei în construcții; păstrarea bunurilor imobile și mobile cu valoare documentară, artistică și istorică și a aplicării prevederilor decretului nr. 724/1969, trierea și prelucrarea arhivelor; legătura cu organele locale în scopul cunoașterii și orientării lor asupra problemelor specifice din domeniul cultelor și pentru facilitarea rezolvării unora dintre ele în cadrul prevederilor legale”.
Pentru fiecare obiectiv erau prevăzute câteva măsuri. Le amintim aici doar pe cele referitoare la cunoașterea activității reprezentanților de culte ce plecau peste hotare: „Se va cunoaște și păstra evidența deservenților ce pleacă în străinătate, unde și cu ce scop și ce comentarii fac la întoarcere/raport la finele anului și cazuri separate. Se va cunoaște natura legăturilor cu străinătatea a deservenților…”.
Planul de muncă anual era împărțit, apoi, pe luni și zile. În cel puțin două duminici din lună împuternicitul trebuia să se deplaseze la unități de cult din județ, iar două duminici erau „destinate supravegherii slujbelor religioase ale cultelor din orașul de reședință al județului”3.
Iosif Albușan este pensionat cu data de 1 decembrie 1969. A fost înlocuit, provizoriu, de Augustin Alexa, iar din ianuarie 1970 de Tudor Stan, ca „împuternicit principal județean”.
Iată cum își descrie noul împuternicit instalarea în funcție: „Am fost prezentat, mai întâi, de tov. împuternicit al județului Cluj, Hoinărescu Țepeș, organelor locale județene de partid și de stat ale județului Sălaj cărora le-au fost explicate numirea subsemnatului în funcția arătată mai sus… Deasemeni am fost prezentat protopopilor ortodox și reformat din orașul Zalău… În ziua de 21 ianuarie 1970 am fost prezentat organelor locale din orașul Șimleu Silvaniei, precum și protopopiatului ortodox, parohiilor romano-catolică și reformată din oraș. În ziua de 22 ianuarie 1970 am fost prezentat organelor locale din Cehu Silvaniei și Jibou, precum și parohiilor ortodoxă și reformată din ambele localități…”4.
Venit din afara județului, cu familia rămasă în județul Cluj, noul împuternicit întâmpină și greutăți: „Nu dispun de o cameră… pentru primirea audiențelor în zilele de luni voi folosi camera de oaspeți a protopopiatului ortodox Zalău. Nu am mașină de scris… Posibilități de cazare pentru subsemnatul în orașul Zalău – practic – nu există, orașul fiind supraaglomerat de când a devenit capitală de județ și așa mic și lipsit de spațiu”5.
Tudor Stan este schimbat cu Gheorghe David în septembrie 1970. Și acesta vine tot din afara județului Sălaj, din Mureș. Își propunea, la instalare, cunoașterea tuturor persoanelor și instituțiilor cu care va avea relații de serviciu, deoarece, spunea el, „județul îmi era total necunoscut până acum”6. De remarcat, în legătură cu activitatea lui, este aducerea la Zalău, „cu o mașină de ocazie”, a părții din arhiva departamentului ce se afla încă la Cluj, în 29 octombrie 19707.
Fiind „organe de teren ale Departamentului Cultelor”8, împuterniciții erau obligați să comunice la departament situația prezenței la serviciu la data de 16 a fiecărei luni. Absențele, indiferent de cauză, erau transmise atât telefonic, cât și printr-un raport special, pentru ca, pe perioada absenței titularului, să poată fi delegată o altă persoană. Certificarea prezenței era făcută de către secretarul consiliului județean.
Toate cheltuielile făcute cu deplasările în teren, convorbirile telefonice, eventualele cazări, de multe ori la persoane particulare, menționate în documente etc., se decontau pe bază de documente justificative (bilete de transport, chitanțe de cazare etc.). Dacă se deplasau pe o distanță mai mare de 10 km de la localitatea de reședință, primeau o diurnă de 18 lei/zi, cu condiția de a lua vize din locurile unde ajung.
În controalele pe care le efectuează li se cere să acorde atenție sporită verificării „existenței obiectelor cuprinse în inventar și mai ales a celor de valoare istorică sau artistică deosebită”9, dar și să semnaleze prezența turiștilor străini în teritoriul arondat. Diferitele hramuri, mirungerile la romano-catolici, „mai ales unde participă episcopul Marton Aron”, confirmațiunile la reformați, sărbătorile de Paști, Rusalii etc. erau, de asemenea, în permanenta lor atenție.
Cum reușesc să îndeplinească atâtea sarcini? Cum călătoresc? Iată câteva exemple: „De la Zalău la Șimleu și de la Șimleu la Șărmășag am călătorit cu o mașină de ocazie… De la Zalău la Ortelec am mers pe jos fiind o distanță de numai 4 km, iar autobuzele pe această distanță nu circulă. De la Jibou la Jac am mers cu un autobuz care făcea rută ocolită datorită unor surpări de teren pe șoseaua Racâș Hida. De la Jac la Creaca am venit cu un camion de ocazie distanța fiind de 5 km… Ștampilele puse pe foaia de vize din partea parohiilor se datoresc faptului că în aceste localități nu sunt consilii populare, ele fiind sate. În această lună am primit pentru deplasare suma de lei 500 din care am cheltuit 500”, scria, la 27 iulie 1970, Tudor Stan10.
Împuterniciții țineau audiențe lunea, la sediul Protopopiatului Ortodox Zalău. Unele rapoarte privind audiențele sunt foarte seci: „Primesc audiențele celor care au probleme”. Atât. Fără nume, funcții sau aspectele abordate. Altele, limitate doar la funcția celor veniți în audiență: „Am avut în audiență un pastor baptist și un preot ortodox”. Dar, cu fiecare lună care trece, sunt mai în amănunt prezentate. Iată, de exemplu, raportul referitor la ziua de luni, 20 iulie 1970, Zalău: „Am primit audiența a 4 cetățeni de naționalitate maghiară din satul Deja care au venit să reclame pe preotul reformat din localitate, care, spun ei, și-a ridicat singur contribuția de la 120 la 150 lei anual de fiecare familie… A doua problemă pe care au ridicat-o a fost că preotul nu le dă socoteală pentru cheltuielile pe care le face, precum și asupra veniturilor… De asemeni, că se poartă brutal cu ei. Ei doreau să merg să le rezolv eu personal problema însă le-am răspuns că acest lucru depinde de protopop și nu de împuternicit. Am primit pe pastorii baptiști Coldea Ioan din Jibou și Balasz Iosif din Nușfalău care au cerut să li se aprobe să facă boteze unor tineri proveniți din părinți baptiști. După ce am verificat documentația am aprobat să facă boteze la unii dintre ei, mai puțin la cei care nu aveau 18 ani împliniți”11.
Cu venirea lui Gheorghe David, ca „Inspector principal teritorial al județului Sălaj”, prezentările sunt și mai amănunțite: „Am avut în audiență un număr de 6 persoane după cum urmează: 3 preoți ortodocși, 1 preot reformat, doi pastori baptiști”. Problemele ridicate de aceștia? Iată doar două exemple: „Preotul ortodox din Crișeni care a fost în audiență și la consiliul popular județean reclamă pe protopopul Andreescu Marcel că vrea să-l scoată la pensie, iar el vrea să mai servească că are doar 67 ani. Am discutat cu protopopul cazul și într-adevăr acesta ar fi vrut parohia pentru secretarul protopopiatului. În prezent având 25 parohii descoperite i-am arătat că este inoportună intervenția dânsului și a înțeles… Preotul reformat din Pericei, Biro Lajos informează că un număr de credincioși se aude că ar fi fost botezați ilegal la Nușfalău de către baptiști. I-am arătat că cunosc cazul și el să considere ilegale botezurile, dar să nu facă încă caz de ele”12.
Și numărul celor care solicită primirea în audiență crește mereu. În noiembrie 1971, David Gheorghe ține 15 audiențe în total. S-au prezentat protopopi ortodocși, preoți ortodocși, romano-catolici și reformați, pastori baptiști, dar și „Tov. profesor de filosofie Lascu de la liceul de cultură generală din Zalău, care a solicitat sprijin – mai ales cazuri concrete de atitudini retrograde la cultele neoprotestante și la sectele interzise care ar putea fi folosite ca exemplificări la lecțiile pe care dânsul le are la liceu. Am ales câteva exemple cunoscute pe care i le-am descris sub toate aspectele”13. Dar nu doar reprezentanți ai cultelor ori profesori de filosofie cer audiență. În decembrie 1971, un cetățean din Zalău „reclamă pe preoții din oraș că nu vor să facă înmormântarea fratelui său care s-a spânzurat…”. Împuternicitul îi spune: „Conform canoanelor ortodoxe preotul nu înmormântează pe sinucigași”14.
Participând la slujbele religioase, cu deosebire la marile sărbători, ei raportează Departamentului modul de desfășurare. Astfel, referitor la slujbele de Crăciun din 1970, Gheorghe David scria: „În ajun, de la miezul nopții, orele 24,00-01,00, doar romano-catolicii au ținut slujba. Preotul Szucs Alexandru a predicat în fața a circa 150 femei, 100 bărbați și 15 copii de vârstă școlară…”. La „biserica ortodoxă revenită din Zalău, la slujba de la orele 10-13 ce a fost ținută de pr. Gîlgău Ioan au luat parte cca. 400 persoane, dintre care în majoritate femei și bărbați de vârstă înaintată. Tineret și copii de vârstă școlară au fost în jurul a 30 persoane. Parohia are în evidența sa cca. 400 familii cu 2.000 suflete credincioși… Toată predica a durat doar 5 minute după care a citit în întregime pastorala primită de la episcopia Aradului, dată de episcopul Teoctist. Citirea pastoralei a durat cca. 20 minute, având 8 pagini, dar conținutul pastoralei nu a plictisit auditoriul… La biserica reformată din Zalău la slujba ținută în 25 dec. orele 10,30-11,30 de către preotul deservent ajutor Nagy Ernest au luat parte cca. 700 persoane. Predica adecvată evenimentului a fost militantă la credință, dar fără manifestări dușmănoase…”.
Celelalte slujbe, de după-masa și din a doua și a treia zi de Crăciun sunt și ele prezentate. Se specifică cine a predicat, câți credincioși au participat, dar și faptul că la biserica reformată, din cauza decesului protopopului Kȍblȍs Andrei, în data de 27 decembrie 1970, la orele 4,00, slujba „s-a ținut în sala de ședințe a protopopiatului, fără predică. Evenimentul dominant al bisericii reformate l-a constituit moartea protopopului… La slujbă au luat parte doar 40-50 persoane și a durat 30 minute, fiind ținută de preotul ajutor Nagy Ernest. Majoritatea credincioșilor nu-i mai interesa slujba, ci să-l vadă pe protopop catafalcat”.
Concluziile împuternicitului? „Prima constatare legată de participare este că-i destul de scăzută în raport cu credincioșii ținuți în evidență. Aceasta poate și datorită faptului că atât ziua I-a cât și ziua II-a de crăciun au căzut în zile lucrătoare. De altfel, participarea la slujbele de duminică ziua a III-a este mai mare ca în ziua I-a. Aspecte negative nu s-au constatat la nici o slujbă supravegheată”15.
De fapt, nimic din ceea ce privește cultele nu rămâne în afara preocupărilor lor. Iată, aici, un fragment din informarea trimisă Departamentului, referitoare la inundațiile din mai 1970 și la atitudinea preoților. După ce prezintă bisericile, casele parohiale, cimitirele etc. inundate și valoarea pagubelor, împuternicitul scria: „În comuna Surduc, de exemplu, când s-a văzut că vine apa mare s-a făcut apel la cetățeni care veneau cu greu să evacueze butoaiele cu marmeladă din incinta fabricii. Atunci preotul s-a suit în clopotniță, a tras clopotele – stil alarmă cunoscut de credincioși pentru diferite calamități – și într-un timp record s-au adunat circa 200-250 credincioși, reușind să salveze multe din bunurile acestei fabrici. Preotul local se numește Lostun Viorel.
Preotul Manec Vasile din Aluniș – localitate greu încercată – a stat tot timpul în mijlocul credincioșilor, îmbărbătându-i să-și salveze bunurile și încurajându-i în fața calamității care s-a abătut asupra lor.
Preotul Pop Ioan din Ileanda și Petrea Ovidiu din Hida, ambii ortodocși și calamitați, au refuzat ajutoarele care le reveneau pentru calamitate, cerând să fie date oamenilor mai greu loviți și săraci. Ei au semnat pentru aceasta tabelele respective… Clerul din județul Sălaj a contribuit prin donații de bani și obiecte…”16.
Iată și altfel de preocupări ale împuterniciților: întocmesc liste cu preoții care au în proprietate personală mijloace auto. Pentru a avea o imagine a acelor ani și a face o comparație cu situația de acum, reproducem doar conținutul raportului din 30 martie 1970 al împuternicitului Tudor Stan, foarte scurt, de altfel: „1. Preotul Mariș Nicolae din parohia Fildu de Sus posedă o motocicletă marca M.Z., nr. de circulație 46.SJ.823 cumpărată de preot; 2. Preotul Oltean Victor din parohia Crasna posedă o motocicletă Simson cu nr. de circulație 46.CJ.2658 cumpărată de preot; 3. Preotul Ionescu Marin din parohia Chechiș posedă autoturismul Renault-Gordini cu nr. de circulație 1.SJ.38 câștigată pe carnet CEC. Toți preoții de mai sus sunt ortodocși”17.
Tot ei întocmesc aprecieri ale preoților. Despre preotul Szucs Alexandru, de la parohia romano-catolică Zalău, împuternicitul scria: „Este o fire destul de dificilă și nu se asociază cu oricine la discuții. Chiar și cu cine se asociază este rezervat în a discuta probleme din viața bisericii… ca atare este greu de aflat de la el ceva…”18. Despre Nagy Ernest, Zalău, preot reformat, spune: „Nu este capabil a rezolva o sarcină în mod cinstit – căutând ca orice sarcină să o privească prin interesele sale personale. Credincioșii din Zalău se folosesc de el din cauză că nu au alt preot, dar nu-l agreează nici ei în mare parte”19.
Împuterniciții înaintează Departamentului Cultelor și propuneri de preoți pentru premiere. Iată propunerile făcute în 1971, pentru „atitudinea corectă și loială de care au dat dovadă în colaborarea cu organele locale și cu organele Departamentului Cultelor”. În ordinea aceasta, ele erau: la cultul ortodox, Traian Opriș, de la parohia ortodoxă Zalău, care „se achită în foarte bune condițiuni de sarcini”, preotul revenit Ioan Gîlgău, de la parohia Zalău II, deoarece „a realizat lucruri lăudabile pe linia consolidării unificării B.O.R.”, preotul Ioan Pop din Ileanda, ce a obținut „rezultate foarte bune pe linia colaborării cu organele locale”; la cultul reformat, Fejer Zoltan, din Vîrșolț, preot ce „a dat dovadă de bună orientare în muncă, loialitate, consultându-se în toate problemele cu inspectorul departamentului și ținând cont de părerea acestuia” și Virag Karoly, de la Cristur-Crișeni, care „se bucură de frumoase aprecieri din partea superiorilor și a organelor locale”. De la romano-catolici îl propune pe Menteș Francisc, de la parohia Șimleu Silvaniei, preot „foarte disciplinat, corect și colaborează în foarte bune condițiuni cu organele locale, cu organele departamentului Cultelor. Nu este habotnic, și nu forțează viața religioasă”20.
„Împuternicitul de stat pentru culte era nelipsit de la întrunirile preoților din județ, indiferent dacă era vorba despre o ședință administrativă sau de o conferință. Nu puteam să-i interzicem accesul”21, își amintea Ioan Ghiurco, ajuns, după 1970, secretarul oficiului protopopesc Sălaj. Așa era și, după cum am văzut din puținele exemple prezentate aici, nimic din ceea ce privea viața cultelor nu rămânea în afara preocupărilor împuterniciților. Își îndeplinesc, cu prisosință, planul de muncă! Supraveghează slujbele religioase, verifică parohiile sub toate aspectele, participă la conferințele preoților, urmăresc activitatea cultelor interzise, țin legătura cu organele locale, de partid și de stat etc. La sediu, rezolvă corespondența, îngrijesc arhiva, întocmesc informări și rapoarte, studiază și se pregătesc pentru participarea la întrunirile preoțești, primesc în audiență, convoacă preoții și pastorii pentru orice probleme și de câte ori doresc, propun premierea sau pedepsirea lor etc.
Din cauza volumului impresionant de documente din acest fond arhivistic, ne-am limitat la prezentarea doar a câtorva aspecte din vasta activitate a „împuternicitului de culte”. Instituția, denumită și „Securitatea preoților”22, ar merita, desigur, mai ales datorită puterii de decizie pe care o avea în toate problemele cultelor, un studiu mult mai aprofundat.
Note:
1 Dănuț Pop, „Între libertatea conștiinței și regimul comunist ateu. Câteva aspecte privind cultele neoprotestante din Sălaj”, în „Caiete Silvane”, nr. 243/aprilie 2025, p. 31-34.
2 Arhivele Naționale Sălaj, fond: Departamentul de Culte Sălaj, dosar 5, filele 1-8.
3 Idem, dosar 4, f.17.
4 Idem, dosar 5, f. 141.
5 Ibidem, f. 142.
6 Ibidem, f. 115.
7 Ibidem, f. 119.
8 Idem, dosar 1, f. 7.
9 Ibidem, f. 13.
10 Idem, dosar 5, f. 90.
11 Ibidem, f. 104.
12 Ibidem, f. 120.
13 Idem, dosar 8, f. 128.
14 Ibidem, f. 136.
15 Idem, dosar 5, f. 208-209.
16 Ibidem, f. 175; Tudor Stan consimte să i se rețină din salariu, pentru fondul de ajutorare a sinistraților, venitul pe o zi, în fiecare lună, până la sfârșitul anului 1970; vezi și Dănuț Pop, „Inundaţiile din 1970 din Sălaj, reflectate în documente de arhivă”, în „Caiete Silvane”, nr. 184/mai 2020, p. 32-34.
17 Ibidem, f. 160.
18 Idem, dosar 8, f. 261.
19 Ibidem, f. 265.
20 Ibidem, f. 227-228.
21 Andreea Vilcovschi, „Preot ortodox, despre notele informative în comunism: „Dădea bine să trec în rapoarte că au fost mai puţini oameni”, în „Adevărul” – știri locale – Zalău, 16 august 2016, accesat la 29 septembrie 2025.
22 https://basilica.ro/departamentul-cultelor-si-biserica-o-relatie-infidela/, accesat în 29 septembrie 2025.
