Daniel Săuca, Zalăul cultural

Tot aud de orașe culturale. Am dubii că toate merită un asemenea compliment. Marketingul bate realitatea. Nu de puține ori. Zalăul nu e un oraș cultural. Are tot mai multe evenimente culturale, ceea ce e un lucru lăudabil. Copiem sau nu ce fac alții. Cu siguranță, în anii ce vin atmosfera culturală va fi, și în municipiul reședință al Sălajului, mai respirabilă și pentru alte categorii de consumatori ai produselor ce țintesc ocuparea așa-zisului timp liber. Problema mare, în viziunea mea, e și în ce măsură cultura poate da o identitate socială, economică, chiar și politică, unui loc, unei urbe. Altfel, în ce măsură putem identifica un loc raportându-ne la cultură. La ceea ce are cultural. La ceea ce produce cultural, artistic. Navetez de mulți ani la Cluj-Napoca. Am văzut pe viu transformarea centrului orașului, înțesat de terase, restaurante, pietonale. Servicii, turism, dezvoltare și pe bază de evenimente culturale. Nu știu dacă acesta ar fi modelul și pentru Zalău. Patrimoniul imobil nu ne prea ajută. Și nici publicul. Oricât am încerca să ne lăudăm. E foarte bine că tot mai mulți zălăuani, sălăjeni participă la diversele spectacole, concerte organizate în urbea de sub Meseș. Să nu ne amăgim însă că ne-am racordat la marea schimbare. E greu de afirmat că am depășit statutul de târg un pic mai răsărit. Sună probabil scandalos pentru unii. Mai vedem, mai analizăm. Cu calm. Și despre mai vechea poveste cu Zalăul satelit al Clujului. Pe de altă parte, identitatea culturală a unei urbe e dată și de artiștii, scriitorii locului. Merită să-i prețuim în continuare. Și să ne aducem aminte de ei nu doar când părăsesc această lume. Ar merita să reflectăm și la artele spectacolului mai de nișă. Care au un public din ce în ce mai numeros. Și la Zalău. Nu în ultimul rând, identitatea culturală a Zalăului e dată și de instituții. Și de revista „Caiete Silvane”. Pe care tocmai o citiți. În februarie 2025 vom împlini 20 de ani de apariție neîntreruptă. Ceea ce nu-i puțin lucru.

Credem în industria culturală?

Poate surprinzător, „Numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice a fost anul trecut de 19,1 milioane persoane, cu 3,1 milioane persoane mai mult faţă de anul 2022, arată datele INS. De asemenea, numărul utilizatorilor activi din biblioteci a fost cu 57.000 mai mare și au împrumutat cu 600.000 mai multe cărți, decât în 2022, mai arată datele. Un utilizator activ al bibliotecilor a împrumutat în medie 11,5 volume pe an, media fiind de 16,5 în cazul bibliotecilor județene” (cursdeguvernare.ro). Conform sursei citate, „Numărul vizitatorilor la muzee şi colecţii publice, grădini botanice, zoologice, acvarii şi rezervaţii naturale, înregistrat în anul 2023, a fost de 19,1 milioane persoane, în creştere faţă de anul 2022 cu 3,1 milioane de persoane”, iar „Numărul vizitatorilor care au participat la «Noaptea Muzeelor» a crescut de la 481.000 de persoane în anul 2022, la 596.000 de persoane în anul 2023”. Interesant, „Instituţiile şi companiile de spectacole şi concerte au susţinut, în anul 2023, un număr de 24.100 reprezentaţii în ţară, urmărite de 6,1 milioane spectatori. Reţeaua instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a cuprins, în anul 2023, un număr de 175 unităţi de bază, în creştere cu trei unităţi faţă de anul 2022. Personalul existent la sfârşitul anului 2023 în cadrul instituţiilor şi companiilor de spectacole şi concerte a fost de 13.199 de persoane, dintre acestea 58,6 la sută aveau funcţii artistice de specialitate. De asemenea, anul trecut, au funcţionat 525 de unităţi cu activitate editorială a ziarelor şi revistelor, în creştere cu 14 unităţi faţă de anul 2022. Cele 300 de edituri în care s-au editat ziare cotidiene şi necotidiene au publicat un număr de 240 titluri tipărite şi 289 titluri online”.

Educație prin cultură?

Statistic, pare că nu e totul pierdut. E de văzut în continuare dezvoltarea sectoarelor/industriilor culturale și creative în România (aglutinează oricum excesiv și mere, și pere, și sectorul de stat și cel privat, și ziarele tipărite și spectacolele&concertele etc.). Și în ce măsură acestea pot contribui la procesul de educație la nivel național și local. În opinia mea, educația e mult mai importantă decât divertismentul. Sunt prea multe argumente în acest sens. Educație prin cultură? Educație prin divertisment? Divertismentul o fi cultură de masă? Turismul cultural chiar e cultural? Nu puține întrebări la care merită să răspundem și din Zalău. Și offline și online.