De mulți ani, citesc din revistele patriei. Mai apăsat ori mai distant. Oricum, nu de puține ori, sunt stârnit de texte bune și foarte bune. Iată, aici, câteva exemple.
■ Gabriel Chifu: „În zilele noastre, autorii literari care cred că au succes se autoiluzionează cu naivitate. Nici tirajele mari, nici premiile literare, nici măcar studiile critice elogioase nu mai sunt o măsură a izbânzii literare. În mod sigur la noi în țară, probabil și în alte părți, cititorii adevărați pot fi numărați pe degete. (Nici cei care scriu nu se înscriu toți în această categorie, a pasionaților de lectură, cu asta suntem de acord, nu?…) Oamenii, cei mulți, care ar trebui să formeze marele public, consideră că nu mai au trebuință de beletristică. Eu, unul, nu-mi fac speranțe: apune o lume. Fără întoarcere. (Folosesc, iată, o sintagmă pe care am mai folosit-o și de data asta nu cred că mai e necesar, la sfârșit, semnul interogației.)” (romanialiterara.com). Scriu în biroul de la centrul de cultură. Mă uit, în gol, la maldărele de cărți citite, răsfoite, necitite. Oare sunt sau am fost un cititor? Oare pe degeaba? Autor literar sigur n-am fost.
■ Horia Corcheș: „Nu știu când voi ajunge în Dubai. Poate nici nu e esențial. Important este să nu ajungem să le spunem copiilor noștri, direct sau insinuat, că unele locuri sunt «acceptabile cultural», iar altele nu, că unele aspirații sunt legitime, iar altele indecente. Educația, dacă e să fie cu adevărat formativă, ar trebui să ne învețe nu unde avem voie să mergem, ci cum să privim lumea atunci când ajungem acolo” (dilema.ro). De acord. Dar, totuși, e greu de crezut că unui elev român de gimnaziu, din anul 2026, i se poate aplica „metoda” de mai sus, adică să privească Dubaiul dintr-o perspectivă culturală, educativ-formativă. Și, dacă e așa cum spune dl Corcheș, oare de ce nu se fac excursii, pe banii părinților, la Moscova, Teheran sau Phenian? Eu m-am liniștit de mult. Prin intermediul cărților și filmelor, am văzut toată lumea. E și mai sigur. Și mai ieftin.
■ Nicolae Prelipceanu: „Poeții se întreabă tot mai des – o făceau și înainte, în alte secole chiar, dar parcă mai rar – dacă poezia, adică rostul lor pe acest pământ, mai rezistă, sau se află, ei, într-o eroare fatală. Va muri poezia, așa cum pare a muri interesul pentru ea al celor care (mai) citesc, iar ei, poeții, vor rămâne pur și simplu fără vreun rost? Nici cu alți scriitori nu e, încă, altfel, pentru că, încet-încet, lectura se mută de pe carte, mai precis de pe literatură, pe telefonul mobil sau, de pe cartea literară pe cartea utilitară. Cum să reușești în viață, cum să-ți dezvolți mușchii, cum să-ți salvezi relația cu partenerul tău și așa, tot mai departe de acea parte a simțirii care se numea cândva literatură beletristică. Pragmatismul a luat demult locul visării și abia acum ne dăm seama” (viataromaneasca.eu). E posibil. De mulți ani, ne întâlnim la Cenaclul „Silvania” o mână de scriitori sălăjeni. Rar, foarte rar mai vine câte un elev să citească. Să asculte, de pildă, poezie, și mai rar. E de bine, totuși: ne mai citim/ascultăm între noi. Așa că butada, ori ce-o fi, că nici măcar poeții nu se mai citesc între ei, nu e chiar adevărată…
■ Ion Vartic: „De ani de zile, nestingheriți, tonul agresivității primare îl dau în Parlament, filmându-se pe sine cu telefonul, preluați de televiziunile fericite, strănepoata urlătoare și strănepotul mâncător de cofeturi tricolore ai «electricei» Mița Baston, ea însăși proto-suveranistă, în viziunea din teatru și din film a lui Lucian Pintilie. Așadar, conform partiturii arhetipale, ilustrate de nemuritorul Caragiale:
Nae: Vrei scandal cu orice preț?
Mița: Da, vreau scandal, da… ai uitat că sunt fiică din popor și sunt violentă; ai uitat că sunt republicană, că-n vinele mele curge sângele martirilor de la 11 fevruarie; … și am să-ți torn o revuluție, da’ o revuluție… să mă pomenești!…
Sentimentul românesc al ființei nu ni-l dă Miorița, ci Mița Baston. Ea este adevărata noastră eroină națională, căci România de astăzi este țara Miței Baston” (revista-apostrof.ro). Nu zic nu. Dar, parcă, e și, și. O Miță violentă, scandalagioaică, daʼ mioritică. Însoțită de mii de ciobănași pe TikTok în jos…
■ Ruxandra Ivan: „Domnule Ilie Bolojan, nu-i subestimați pe profesori, nu-i subestimați pe doctori, nu-i subestimați pe posesorii de diplome. Ei probabil că nu produc creștere economică imediată și nici scăderea deficitului bugetar de azi pe mâine. Ei însă știu să cânte la fluier. Ei sunt cei care pot să scoată șobolanii afară din oraș, dar tot ei sunt cei care pot să vă ademenească copiii în locuri despre care nici nu știați că există și de unde nimeni n-o să ni-i poată aduce înapoi. Nu fiți ca primarul din Hamelin” (observatorcultural.ro). Fără comentarii, să nu se interpreteze. Vremuri grele…
