Daniel Săuca, Poem pentru „Caiete Silvane”, Atât de aproape, atât de departe

Estimated read time 1 min read

Atât de aproape, atât de departe

Departe de mine
Tot mai departe
Și atât de aproape
Lângă mine însumi
Lângă morțile noastre
Așezate la uscat
Sub soarele și vântul pierzaniei
Ne pierdem viețile
Vrând să înțelegem
Să cunoaștem
Să știm
Ori măcar să fim fericiți
Cu pântecele pline
Departe de mine
Tot mai aproape
Și atât de departe
Scriu iar
În cavoul din inima mea
Și-mi văd sufletul
Atât de departe
Și atât de aproape
Îl văd și mă văd
Te văd pe tine
Tot mai departe
Tot mai aproape
Ating lacrimile-stele
Din mine, din tine, din noi
Și râd
Atât de aproape
Atât de departe
De zâmbetele tale
În noapte
Departe în noapte
Aproape de punctul
În care apare lumina
Tot mai aproape
Tot mai departe de mine.

Poate nu ai vazut...