După o lungă plimbare de dimineață, am ajuns în fața picturii. Emoțiile erau prea mari, așa că am ieșit la bufet să beau o cafea. O pictură e ca un joc de șah, trebuie să îți calculezi mutările. E dragoste la prima vedere sau e o banalitate. Dar ce naiba știu eu despre dragoste? Tabloul acesta vrea să exprime ceva, să facă o declarație. Niciodată nu am înțeles cu adevărat de ce îmi plac anumite picturi. Cert este că în fața unora mă simt cu totul și cu totul fascinat. Nu, cred că e prea mult spus fascinat. Mă simt confortabil. Nu vreau să vorbesc mult despre ele, vreau să le simt. Parcă mă uit de aproape la propriul meu psihic. Vopselele se amestecă în mintea mea, apoi încep să construiască. Câteodată liniștit, altădată haotic.
Am ascultat liniștit în ultimele zile două albume interesante de prog, dar a apărut acesta – Megadeth. Haotic, dar plin de viață! Discreția nu este în stilul lui Dave Mustaine, așa că a fost direct în privința faptului că al 17-lea album Megadeth este ultimul lor disc. Așa că m-am pus pe ascultat. Metale clasice cu care am crescut. Cred că primul album al lor pe care l-am ascultat a fost Peace Sells, tocmai venisem din armată. Era o casetă dintr-o țară arabă, cumpărată de la un amic. Megadeth era o muzică de descătușare, lovea puternic, iar noi loveam scrâșnind din dinți în comunism.
Dave Mustaine a fost și este un luptător. A trecut peste faptul că a fost dat afară de la Metallica (deși a compus primele piese ale trupei), a trecut peste diagnosticul de cancer. Iar acum ne anunță că albumul este cadoul său de despărțire. Nu este cel mai bun album al lor, dar trebuie adus un omagiu unei trupe care timp de 42 de ani a ținut sus stindardul metalului.
De la început, albumul surprinde prin măiestria virtuosului chitarist finlandez Teemu Mäntysaari. În duet cu Dave Mustaine, piese ca Tipping Point, Made To Kill sau I Am War sună puternic, nemilos de vii.
La finalul discului avem o piesă bonus – Ride The Lightning, o piesă reprezentativă Metallica, compusă de Dave. Și sună al naibii de bine, poate chiar mai bine decât originalul. Poate a fost un exercițiu de recuperare creativă, dar a ieșit foarte bine.
Acest ultim album (dacă va fi așa – am mai fost eu la vreo trei turnee de adio Whitesnake) ne arată cum a trăit trupa lui Dave Mustaine – îndrăzneț, adesea strălucit, dar uneori imperfect. E un sfârșit liniștit ce se desfășoară zgomotos! The last note…
Tracklist:
1. Tipping Point 4:29
2. I Don’t Care 3:10
3. Hey, God?! 3:29
4. Let There Be Shred 3:58
5. Puppet Parade 4:41
6. Another Bad Day 3:37
7. Made to Kill 4:01
8. Obey the Call 4:20
9. I Am War 3:46
10. The Last Note 5:31
11. Ride the Lightning [bonus track] 6:11
Discografie Megadeth:
Killing Is My Business… and Business Is Good! (1985)
Peace Sells… but Who’s Buying? (1986)
So Far, So Good… So What! (1988)
Rust in Peace (1990)
Countdown to Extinction (1992)
Youthanasia (1994)
Cryptic Writings (1997)
Risk (1999)
The World Needs a Hero (2001)
The System Has Failed (2004)
United Abominations (2007)
Endgame (2009)
Thirteen (2011)
Super Collider (2013)
Dystopia (2016)
The Sick, the Dying… and the Dead! (2022)
Megadeth (2026)
Componență Megadeth:
Dave Mustaine (chitare, voce)
Teemu Mäntysaari (chitare – Wintersun, Smackbound)
James LoMenzo (chitară bas – Rondinelli, White Lion, Pride & Glory, Zakk Wylde, Gilby Clarke, David Lee Roth, Black Label Society, John Fogerty)
Dirk Verbeuren (tobe – The Devin Townsend Project, Satyricon)
2026 Frontiers Records
