Zăpada îmi bate în geam și mă întreabă dacă poate să vină la cină. Cu lăbuțele întinse pe scaunul meu, motanul Noro îmi face semn că nu e interesat. Din culcușul său călduț se uită la luminițele de afară, ce fac un dans capricios, ce îl împiedică să se concentreze. Noro se așează sub brațul unui fotoliu, aruncă un mieunat, își schimbă repede locul și se preface că fulgii nu îl pasionează, dar e evident că gândurile îi sunt în altă parte.
Le fac cunoștință: Noro, fulgul. Îi invit la un pahar cu vin, rostesc câteva fraze amabile. Noro nu își lua privirea de la el, voia să-l prindă din zbor. Mieunatul lui semăna cu sentința unui oracol. Dumnezeu nu cred că permite o dragoste între cei doi. Oricum, ambii își mulțumiseră unul altuia. Temperaturile erau diferite, dar satisfăcătoare. Gânduri de satisfacție, de speranță. Contactul cu propriu-i trup era comod, dar parcă fiecare dorea altceva. Trupurile, calde sau reci, satisfăcute, nu le erau de ajuns. Se zvârcoleau involuntar. O murdărie! Nu își doreau mai mult, nu doreau să riște. Trupul era liniștit, sufletul nu prea cred. În fața lui Dumnezeu e un zbucium, cu o mică dorință spre lumină, spre altceva. Dar cred că e mai important spiritul de supraviețuire…
Eu îmi doream să risc, să ascult o trupă nouă. În clasamentele de specialitate ale anului trecut am zărit o trupă necunoscută: Agropelter. Și, într-adevăr, uaaau. O surpriză plăcută, plină de instrumente ce urmează o linie narativă, cu un flux muzical uimitor.
Piesa de deschidere, Flute Of Peril, creează o atmosferă melancolică, visătoare, deschisă de un flaut taman potrivit cu spiritul sărbătorilor. Levitator ne duce cu gândul la un film din anii ʼ80, un melanj ingenios între clape și coarde. Sar la The Book Of Hours, împărțită în patru părți, o bijuterie luxuriantă plină de clape, clavecin și bas; cu treceri de la clasic la contemporan.
Albumul m-a prins pe neașteptate, dar mă bucur că a fost așa. Împletirea instrumentelor în diferite peisaje colorate, cu armonii minunate și melodii strălucitoare, mă invită la visare. E un album special, cu o atmosferă tulburătoare, care nu e întunecată, ci umbroasă și atrăgătoare. Nu seamănă cu majoritatea albumelor de gen, e plin de liniște și nuanțe șoptite.
Un album fără versuri, ce ne lasă să speculăm. Părerea mea e că este un album anti-război, mai ales că în piesa titlu găsim un ticăit, adică timpul care se scurge. Spre ce? La cum evoluează lumea, ne cam dăm seama spre ce. E plin de momente sumbre, aducând a doliu, o durere a vieților luate prea devreme. Mai mult, fiind un album de debut, îl recomand cu căldură fanilor genului.
Tracklist:
1. Flute Of Peril (2:24)
2. Levitator (5:49)
3. Burial Mound (3:22)
4. The Book Of Hours Part I (11:07)
5. The Book Of Hours Part II (6:21)
6. The Book Of Hours Part III (6:48)
7. The Book Of Hours Part IV (9:03)
Componență Agropelter:
– Kay Olsen (chitare, bas, orgă de biserică, claviatură)
– Jonas Reingold (bas, Steve Hackett, The Flower Kings, Karmakanic)
– Mattias Olson (percuție, sintetizatoare, White Willow)
– Andreas Sjøen (tobe, White Willow)
2025 Lasers Edge Records
