Curiozități despre bisericile de lemn
din Sălaj

Bisericile de lemn din Sălaj se înscriu printre monumentele arhitecturale de seamă ale judeţului, completând farmecul natural al locurilor şi reprezentând un mesaj al dragostei de plaiurile strămoșești şi al simţămintelor artistice ale sălăjenilor. Datorită numărului mare de lăcaşuri vechi, Sălajul este cunoscut la nivel naţional drept „judeţul bisericilor de lemn”.

Mărturii vii ale bogăţiei vieţii culturale, artistice şi religioase, bisericile de lemn din Sălaj constituie şi unele dintre cele mai distincte elemente de identitate ale zonei. Pe stema judeţului, în intervalul dintre cele patru cartiere, pe un fond albastru, este reprezentată silueta unei biserici din lemn, de culoare aurie.

Bisericile de lemn din Ţara Silvaniei au suscitat interesul unor cercetători de prestigiu. De exemplu, reputatul critic de artă Vasile Drăguţ a susţinut că edificiile ecleziastice sălăjene emană nobleţe şi rafinament, constituindu-se ca mărturii ale artei tradiţionale româneşti. „Adevărate tezaure de artă şi de istorie, bisericile de lemn din judeţul Sălaj sunt popasuri necesare în calea celui ce doreşte să înţeleagă originalitatea şi forţa spirituală a poporului român, capacitatea sa de a crea întru frumos, chiar şi în condiţiile grele ale unor secole de asuprire. Frumuseţea lor de o suverană nobleţe este, înainte de toate, mărturie sigură de străveche tradiţie”, a scris Vasile Drăguţ, în urmă cu mai bine de patru decenii, în prefaţa volumului „Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei. Judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Bisericile de lemn”.

În acest articol prezentăm câteva lucruri interesante despre bisericile de lemn din Sălaj:

1. În Lista Monumentelor Istorice din județul Sălaj publicată în anul 2015 sunt înscrise 69 de biserici de lemn

În judeţul Sălaj există un număr semnificativ de biserici de lemn clasate ca și monumente istorice şi anume 69, dintr-un total de 1179 de construcţii emblematice ale civilizaţiei româneşti tradiţionale, câte se regăsesc în inventarul oficial al patrimoniului cultural imobil de la nivel naţional. Aşadar, peste 5,8% din totalul bisericilor de lemn din România se află în Sălaj. Din numărul total al monumentelor istorice din spaţiul administrativ sălăjean, ponderea bisericilor de lemn este de 12,6%.

Monumente istorice de valoare națională și universală sunt bisericile de lemn din localităţile Baica, Bălan (Cricova), Bârsău Mare, Bârsa, Borza, Bozna, Brebi, Brusturi, Bulgari, Camăr, Cehei, Chieşd, Ciumărna, Creaca, Derşida, Doba, Dobrin, Domnin, Dragu, Fildu de Sus, Fodora, Hida, Horoatu Cehului, Ileanda, Nadiş, Păduriş, Păuşa, Poarta Sălajului, Poieniţa, Racâş, Romita, Sânmihaiu Almaşului, Sânpetru Almaşului, Şoimuşeni, Topliţa, Tusa, Ulciug, Vădurele, Voivodeni şi Zimbor, iar monumente istorice reprezentative pentru patrimoniul cultural local sunt bisericile de lemn din Bălan (Joseni şi a fostei mănăstiri Bălan), Bic, Bocşiţa, Chichişa, Cubleşu, Husia, Inău, Jac, Letca, Lozna, Măgura, Muncel, Negreni, Noţig, Piroşa, Podişu, Porţ, Prodăneşti, Purcăreţ, Răstoci, Răstolţu Deşert, Răstolţu Mare, Sighetu Silvaniei, Sârbi, Solomon, Turbuţa, Zalnoc şi Var. În unele articole privind bisericile de lemn din Sălaj, numărul edificiilor de lemn este de 68. Întrucât biserica din Muncel a suferit modificări fundamentale, fiind inclusiv zidită, autorii respectivelor articole nu au mai inclus biserica din comuna Cristolț în lista monumentelor de lemn.

Șaisprezece biserici de lemn din Sălaj nu au îndeplinit condiţiile pentru a fi clasate şi a deveni astfel monumente istorice. Este vorba de bisericile din Adalin, Bercea, Chechiş, Chendremal, Ciula, Ciureni, Cuciulat, Mierţa, Măleni, Poiana Onţii, Preluci, Rogna, Sântă Măria, Stoboru, Valea Loznei şi Zalha.

2. Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril reprezintă hramul cel mai des întâlnit

Cele mai multe dintre monumentele istorice bisericeşti poartă hramul Sfinţilor Arhangheli Mihail şi Gavril, cinstiți din primele secole ale creștinismului. Astfel din bisericile înscrise pe Lista Monumentelor Istorice, 39 sunt închinate „Sfinților Arhangheli Mihail și Gavril”. Unsprezece biserici de lemn poartă hramul „Adormirea Maicii Domnului”, patru sunt dedicate „Sfinților Apostoli Petru şi Pavel”, trei se află sub ocrotirea „Sfântului Gheorghe”, iar câte două îl au ca și patron spiritual pe „Sfântul Ierarh Nicolae”, respectiv pe „Sfântul Nicolae”. Câte o biserică de lemn din Sălaj poartă următorul hram: „Învierea Domnului”, „Înălţarea Domnului”, „Naşterea Maicii Domnului”, „Sfânta Maria”, „Sfânta Fecioară Maria”, „Pogorârea Duhului Sfânt”, „Sfântul Vasile cel Mare” și „Sfântul Dumitru”.

3. Biserica din Bulgari este cea mai veche construcție din județ

Vechimea bisericilor de lemn din Sălaj se întinde de la mijlocul secolului al XVI-lea până spre sfârşitul secolului al XIX-lea, cele mai multe, 38, fiind ridicate în secolul al XVIII-lea. Cea mai veche biserică de lemn sălăjeană care s-a păstrat intactă este cea din Bulgari (comuna Sălățig), care datează din anul 1547. Tradiția orală păstrată în sat spune că, la început, biserica din Bulgari a fost acoperită cu tulpini de porumb, abia mai târziu acoperișul a fost făcut din lemn. În secolul al XVIII-lea a suferit modificări, iar în anul 1783 se știe că a fost șindrilită de către meșterul Lazăr. Iconostasul a fost pictat în anul 1775, când au fost realizate și icoanele împărătești. În secolul al XIX-lea a fost realizată pictura interioară de zugravul Ioan Prodan. Tradiția ridicării bisericilor de lemn a fost întreruptă în secolul al XIX-lea. Dintre entitățile religioase de lemn care au fost înălțate în secolul respectiv le amintim pe cele din Bălan (biserica fostei mănăstiri Bălan), Dragu, Fodora, Inău, Lozna, Noţig, Purcăreţ, Răstolţu Deşert, Răstoci, Răstolţu Mare și Voivodeni.

4. Începuturile picturii sălăjene sunt legate de pictorii muraliști și iconari ai bisericilor de lemn

Dimitrie Ispas, Simion Silaghi „Sălăgeanu”, Ioan Pop de Unguraș, Ioan Prodan și Nechita Zugravu au fost pictorii muraliști și iconari cei mai prolifici în Sălaj din veacurile XVIII și XIX. În bisericile sălăjene, meșterii zugravi și-au dovedit cu prisosință talentul. Ei obişnuiau să-şi dateze în general operele, dar nu şi să le semneze, conform unei vechi tradiţii medievale. Similitudinile stilistice ale ansamblurilor murale au stat la baza identificării pictorilor itineranţi. Articole dedicate activității lor au fost publicate în revista „Caiete Silvane” de către istoricul de artă Victor Cioban (nr. 166/noiembrie 2018, nr. 168/ianuarie 2019, nr. 172/mai 2019, 179/decembrie 2019 și 180/ianuarie 2020).

5. Pereții pronaosului bisericilor din Chieșd și Cehei cuprind mesaje moralizatoare şi eschatologice explicite

În pronaosul bisericilor din Chieșd și Cehei au fost pictate la sfârșitul secolului al XVIII-lea cunoscutele cazne ale celor pedepsiți în iad pentru fărădelegile lor pământești. Decorul celor două biserici a fost pictat de pricepuții pictori Ioan Ţiple în Chieșd și Nichita Zugravul în Cehei, care nu s-au rușinat să fie expliciți în a le „expune” enoriașilor „lumea de dincolo”, în acele vremuri în care foarte puțină lume știa să citească și pictura era un fel de Biblie deschisă. Pictorii urmăreau să-i educe pe enoriași astfel încât viaţa petrecută pe pământ să fie calea înspre viaţa veşnică. Fiecare registru iconografic este însoţit de o scurtă descriere în limba română cu caractere chirilice, inscripţiile respective având un rol important în interpretarea ansamblului decorativ, în acelaşi timp sugerând că zugravii erau cunoscători de carte. Scenele pictate în care dracii îi schingiuiesc pe creştinii dedaţi „păcatelor lumeşti” fac parte din compoziția Judecății de Apoi, care reprezintă tema eschatologică cel mai larg răspândită. Păstrând proporțiile, picturile din cele două biserici rivalizează cu opera fantastică și grotescă a reprezentantului picturii medievale târzii Hieronymus Bosch, care ilustrează în principal păcatul și decăderea umană.

6. În toamna anului 1905, Nicolae Iorga a vizitat bisericile de lemn din Lozna și Letca

Între anii 1905 și 1906, istoricul, scriitorul, publicistul și omul politic Nicolae Iorga a întreprins o călătorie în lumea satelor şi oraşelor din Transilvania, aflată sub stăpânire austro-ungară. Ca urmare a periplului său, Nicolae Iorga a publicat lucrarea „Neamul romănesc în Ardeal şi Ţara Ungurească”. În volumul al doilea al lucrării menționate, istoricul nepereche a realizat o descriere critică a picturii din două biserici de lemn de pe Valea Someșului. „Lozna are o bisericuță de lemn, care poate să fie destul de veche, dar a fost stricată cu totul printr’o zugrăveală copilărească făcută de un meşter din Nicula. Bietul om, din cît se pricepea, a făcut sfinţi noi, a tămînjit cum e mai rău pe cei vechi și a împodobit și păretele din afară cu un strașnic Sînt Ilie pe carul de foc. Altfel, această zugrăveală unică are interes întru aceia că arată care pot fi ideile despre artă ale unei minți simple pe care n’a înrîurit-o nici-o şcoală. […] În Letca, împărțită între vechii nemeşi şi iobagii de pănă mai dăunăzi, și bisericile sunt două. Şi una şi alta nu înfăţişează decît bîrne zugrăvite şi înalte turnuri ţuguiate. Pe biserica săracilor se mai vede încă însemnarea săpată în grinda de la intrare prin care se mărturisește că lucrarea s’a făcut cu cheltuiala lui Iacob Ionașcu şi a popei Văsiiu în anul 1665. Aceasta e deci una din cele mai vechi biserici de lemn ce se află în Romînime. Zugrăveala, de la începutul veacului trecut, e totuși mai bună decît aceia pe care o pot face astăzi «pictorii» de la Nicula, luaţi în întreprindere de Armeni”, a apreciat marele istoric.

7. Prima cercetare privind bisericile de lemn din Sălaj a fost realizată de Leontin Ghergariu

Începând cu anul 1934, Leontin Ghergariu (1897-1980), personalitate sălăjeană cu o bogată activitate pe tărâmul publicistic, cultural şi didactic, a adunat material pentru un volum care avea ca subiect bisericile din lemn din Sălaj. Primul studiu monografic dedicat edificiilor de arhitectură ecleziastică cuprinde fotografii, schițe, însemnări, note și observații pe marginea a peste 140 de biserici de lemn din Sălaj, inclusiv a celor dispărute în decursul timpului. Iconografia lucrării cuprinde 233 de materiale fotografice alb-negru reprezentând părţi de construcţie, picturi murale, icoane etc. Cercetarea profesorului Leontin Ghergariu privind edificiile spirituale sălăjene se găsește în manuscris la Serviciul Județean Sălaj al Arhivelor Naționale. O altă lucrare fundamentală despre bisericile sălăjene este „Monumente istorice bisericeşti din Eparhia Oradiei. Judeţele Bihor, Sălaj şi Satu Mare. Bisericile de lemn”, semnată de cercetătorii Ioan Godea și Ioana Cristache-Panait și apărută la Editura Episcopiei Ortodoxe Române a Oradiei în 1978.

8. Intervențiile la biserica de lemn din Brusturi au fost sprijinite și de Charles al III-lea

Lucrările cu caracter de intervenție de urgență în vederea salvării bisericii de lemn din satul Brusturi, din comuna Creaca, desfășurate între 2018 și 2021, au fost efectuate de Asociația Arhaic, care a preluat pentru zona Sălajului, proiectul „Ambulanța pentru Monumente”. La intervenții au participat peste 30 de voluntari din diferite zone ale ţării, rezultatul muncii lor fiind la înălţimea meșterilor care au edificat monumentul cu peste 320 de ani în urmă. Lucrările din Brusturi au fost posibile datorită sprijinului material oferit de Alteța Sa Regală Charles, prințul de Wales (monarh al Regatului Unit din 8 septembrie 2022) prin The Prince’s Foundation, de Parohia Ortodoxă Jac, Primăria Creaca, Consiliul Judeţean Sălaj, precum și de numeroși donatori din localitate și din țară. Intervenţiile finalizate cu succes de către voluntarii din cadrul proiectului care își propune să acționeze eficient în domeniul salvgardării patrimoniului imobil au fost realizate şi la bisericile din Șoimușeni, Borza, Porț, Răstolțu Deșert şi Zalnoc. Mai precizăm că doi membri ai Asociaţiei Arhaic au publicat în „Caiete Silvane”. Bogdan Ilieş a scris studiile „Biserica de lemn din Valea Loznei văzută prin prisma arhivelor bisericeşti” (nr. 87/aprilie 2012) și „Modernitate şi prefacere la începutul secolului XX. Mutarea bisericii de lemn din Fildu de Mijloc” (nr. 125/iunie 2015), iar Bogdan Pintea a publicat studiul „Pictura exterioară a bisericilor de lemn din Sălaj” (nr. 207/aprilie 2022).

9. Un număr de 11 biserici sălăjene au fost strămutate în alte părţi ale țării

Unsprezece biserici de lemn de pe meleagurile sălăjene, care se mai păstrează și azi, fac parte din şirul de „biserici călătoare” în alte județe.

În anul 1968, Comisia Monumentelor Istorice a transferat și restaurat din satul Cizer, în Parcul Etnografic Național „Romulus Vuia” din Cluj-Napoca (primul muzeu în aer liber din România) biserica ridicată în anul 1773 de moții îndrumați de meșterul Vasile Nicula Ursu, cel care sub numele de Horea a intrat în istorie ca martir al răscoalei transilvănene din anul 1784. Așezământul religios originar din Cizer a fost considerat de istoricul Atanasie Popa „cea mai artistică biserică de la noi”.

Alte biserici relocate din Sălaj au fost cele din: Bezded, prima biserică de lemn strămutată la Muzeul Civilizaţiei Populare Tradiţionale „Astra” din Dumbrava Sibiului în anul 1990; Buzaş, în satul clujean Săliştea Nouă în 1970; Fildu de Mijloc, din 1923 transferată în Câmpeneşti (cătun din apropierea Clujului); Gâlgău, mutată după Al Doilea Război Mondial în localitatea Suiești din județul Vâlcea; Gălpâia, mutată în 1939 la Ciucea; Glod, strămutată în jurul anului 1867 în localitatea Răzoare din județul Maramureș; Gostila, aflată în incinta Mănăstirii Nicula și care a parcurs un traseu interesant, fiind mutată la Țop (în prezent Pădureni, lângă Gherla) după 1810, mutată din nou la Năsal Fânațe în 1935, iar apoi adusă pe amplasarea actuală la 1974, după ce fosta bisericuță a mănăstirii a ars; Letca, biserica nobililor transferată în 1992 în campusul universitar din Oradea și folosită de către Facultatea de Teologie din cadrul Universităţii din Oradea; Petrindu, strămutată din 1965 la Muzeul Etnografic al Transilvaniei din Cluj-Napoca (parte a Muzeului Etnografic al Transilvaniei); Tămaşa, în Ticu-Colonie, comuna Aghireșu (județul Cluj) din 1935.

Bisericile sălăjene aflate în patrimoniul Muzeului Etnografic al Transilvaniei au fost restaurate între anii 2014-2017 în cadrul proiectului realizat prin fonduri norvegiene: „Conservare – restaurare și punere în valoare a bisericilor din lemn Petrindu și Cizer”.

Istoria mutării bisericii vechi de lemn din Gălpâia în incinta conacului lui Octavian Goga din Ciucea (judeţul Cluj) este inclusă în memoriile preotului Gavril Câmpeanu, publicate la Editura Caiete Silvane în 2021 sub numele „Cartea mea. Amintiri şi gânduri bune”.

10. În trei biserici din nordul Sălajului sunt prezente modele cosmologice interesante

Contribuții recente la cercetarea picturii murale a bisericilor de lemn din Sălaj au fost publicate pe blogul personal de către Mirel Matyas. De exemplu, profesorul de matematică a scris despre prezenţa elementelor cosmologice în bisericile din nordul județului Sălaj. „Trei biserici de lemn adăpostesc în pictura interioară modele cosmologice interesante. Este vorba despre bisericile de lemn din Ulciug, Bulgari și Domnin”. În naosul bisericii din satul ce aparține orașului Cehu Silvaniei, cele șapte ceruri din interpretările teologice sunt reprezentate prin cercuri concentrice ce înconjoară un cerc plin. „Cele șapte cercuri concentrice ar reprezenta un model cosmologic, cel mai simplu dintre toate, care a dominat credințele despre Univers vreme de milenii. Cele șapte cercuri nu sunt altceva decât sferele planetare ale celor șapte corpuri cerești cunoscute: Luna, Mercur, Venus, Soarele, Marte, Jupiter și Saturn. Cercul plin din centru nu este altceva, în această interpretare, decât Pământul considerat imobil și aflat în centrul lumii. Este modelul cosmologic al lui Aristotel și Ptolemeu, modelul cosmologic promovat de Biserica de la Roma”, scrie Mirel Matyas, unul dintre cei mai pasionaţi promotori culturali şi turistici ai Sălajului.

Dacă în biserica din Bulgari avem de-a face tot cu un model cosmologic geocentric, asemănător celui de la Ulciug, în Domnin este prezent un sistem cosmologic ceva mai evoluat, inspirat de modelul geo-heliocentric al preotului catolic iezuit și astronomului Giovanni Battista Riccioli. „Într-un dreptunghi cu chenar dublu, se văd mai multe cercuri concentrice, dar și alte cercuri ce par a avea un alt centru decât celelalte. În mijloc este Pământul – îl recunoști după cercul împărțit în patru ce semnifică cele patru vânturi sau cele patru puncte cardinale. În jurul Pământului sunt trasate patru cercuri pe care se află corpurile cerești Luna, Soarele, Jupiter și Saturn. Alte două cercuri au Soarele în centru. Ar trebui să fie trei, pentru a întregi numărul de șapte corpuri cerești cunoscute. Pe acestea ar trebui să fie poziționate planetele Mercur, Venus și Marte. Mai sunt încă două cercuri exterioare, primul reprezintă sfera stelelor fixe, iar ultimul ar fi Primul mobil”, precizează profesorul de la Colegiul Tehnic „Alesandru Papiu Ilarian” Zalău.

11. Pictura murală din naosul a două biserici sălăjene include declaraţii de fidelitate faţă de Casa Imperială Austriacă

În articolul „Secretele bisericii de lemn din Bulgari”, Mirel Matyas a semnalat includerea în pictura murală, a celei mai vechi biserici din Sălaj, a stemei Monarhiei Habsburgice. „Într-un registru distinct, înconjurat de Soare și de Lună (într-o variantă personificată) tronează un blazon, un însemn heraldic. Este de mare preț pentru pictor, din moment ce a ales amplasarea lui aici. Reprezintă o acvilă bicefală, cu aripile deschise, ce ține în gheare o sabie și un sceptru. Acvila e încoronată, iar în jurul capetelor apar aureole ca și la sfinți. În interior, într-un scut și el încoronat, ceva ce seamănă cu un alt blazon. Se știe, vulturul bicefal este blazonul Imperial Habsburgic, iar faptul că pictorul a ales să-l reprezinte într-o biserică românească ce a fost cu siguranță de confesiune greco-catolică, face plauzibilă ipoteza conform căreia credincioșii satului erau devotați Împăratului”, precizează Mirel Matyas.

O altă declaraţie de devotament faţă de Casa de Habsburg se găseşte în biserica ortodoxă din Tămaşa, strămutată în perioada interbelică într-o localitate învecinată din judeţul Cluj. În iconografia naosului, pictorul-capelan Urs Broină l-a înfăţişat în două ipostaze pe împăratul Iosif al II-lea, într-una alături de Sfântul Arhanghel Mihail şi în alta trăgând clopotele. Reprezentarea împăratului s-a pliat propagandei cultivate de Curtea de la Viena, potrivit căreia suveranul era salvatorul tuturor naţiunilor din imperiu şi era considerat un deschizător de drumuri în promovarea libertăţii religioase. Despre activitatea lui Urs Broină, pictor atestat de documentele secolului al XVIII-lea, a scris şi arhitecta Valeria Lehene în „Meșteri ai satelor sălăjene Cubleșu și Stoboru”, supliment al revistei „Caiete Silvane”, publicat în iunie 2019.

Spre deosebire de bisericile care includ declaraţii de loialitate faţă de habsburgi, vechiul lăcaş de cult din Bezded include în pronaos scena „Cătana și Moartea”, care a reprezentat un manifest vehement împotriva încorporării etnicilor români în armata imperială, respectiv împotriva practicilor de odinioară de „prindere la oaste” a flăcăilor transilvăneni de către cătanele austriece.