Curiosul An Maniu

În Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 40 din 13 ianuarie 2023, a fost publicată Legea nr. 38/2023 privind instituirea anului 2023 ca „Anul cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu”. Cu prilejul sărbătoririi „Anului cultural Dimitrie Cantemir şi Ciprian Porumbescu” se organizează evenimente culturale, artistice sau educaţionale dedicate celebrării vieţilor şi operelor acestora. Așa scrie la lege. Nu știu cât și cum vor fi sărbătorite cele două personalități culturale. Noi, prin Sălaj, am început anul gândindu-ne la Iuliu Maniu. „Sfinxul de la Bădăcin” nu a fost o personalitate culturală, ci una politică. Și de aici, destul de probabil, reticența multora de a-l omagia. Amintesc și aici (am făcut-o și într-un editorial apărut în ziarul „Magazin Sălăjean” din 3 februarie 2023) un interesant și polemic articol scris de Doru Radosav în republica.ro, „Cui îi este frică de Iuliu Maniu la 70 de ani de la moartea sa?” Autorul consideră că „Frica față de Iuliu Maniu este generată de masive și complexe frustrări ale celor care nu s-au putut ridica la nivelul înălțimii sale ca bărbat politic, la exemplaritatea gândirii și acțiunii sale politice, la înălțimea și rectitudinea caracterului său, la înălțimea destinului său martiric în numele patriotismului și crezului democratic. Exemplaritatea personalității sale a trezit, așadar, o frică de confruntare cu liderul ardelean care, în cele din urmă, s-a transformat în forma ei cea mai perversă, și anume inexplicabila și năucitoarea ură a unora din trecut, dar și din ziua de azi, față de Iuliu Maniu”. Frică și ură? D. Radosav indică frica instituțională, frica de partid, frica regală, frica străinătății, frica bisericilor față de I. Maniu. Doru Radosav afirmă că „Există apoi o frică de proximitate față de Iuliu Maniu. Mai exact, locul și comunitatea natală din Bădăcin nu l-au omagiat și nu l-au profilat ca pe un erou al lor. În anul 1991, sătenii din Bădăcin, la o întâlnire comemorativă a țărăniștilor, își aminteau că Iuliu Maniu a fost un om bun, un lider plin de umanitate și grijă față de satul natal și față de locuitorii lui. El era apelat peste tot și peste timp de săteni ca «Domnul Maniu»”. D.R.: „Poate că o frică similară față de exemplaritatea bărbatului politic și liderului național a inhibat atât de mult timp energiile de a reface casa lui Iuliu Maniu și de a o consacra drept un loc de memorie și venerație. În antiteză cu acțiunea și eforturile de refacere a casei lui Iuliu Maniu ca monument memorial, este casa familiei Brătianu de la Florica, din Argeș, transformată în muzeu cu valențe naționale” (republica.ro). Să fie numai frică și ură? Nu prea cred. Putem adăuga indiferența, delăsarea, interesele de partid și ale elitelor decidente. Poate și lipsa de noroc. Așa e și în istorie. Unele personalități nu au avut o posteritate glorioasă și din această cauză. Și apoi, câte personalități istorice omagiază cu adevărat românii? Altfel, mi-e să nu rămânem în curiosul An Maniu doar cu manifestările și cărțile acestei părți de țară.