Cu un cuțit imens

Sunt scriitor serios, credeți-mă, nu degeaba am fost invitat la acest festival al prozei din orașul d-voastră. Cineva era curios să știe detalii despre arta mea poetică. E simplu, nu e mare filozofie. Personal, cred că realitatea trebuie pieptănată, ordonată, zguduită, înainte de a deveni proză. Chiar urâțită, dacă aderați la estetica urâtului, nu-i așa? Să fie și să nu fie realitate – în același timp. Ați înțeles, nu? Iată, eu cumpăr o lumânare parfumată în vas de sticlă, s-o ofer cuiva. Mă grăbesc la acea aniversare. Zgomot asurzitor: am scăpat cadoul pe asfalt. Mă aplec: cioburi de sticlă, năclăite de lumânarea roșie. Cum pun în pagină întâmplarea? Cioburile proliferează, orașul devine paralizat, iar cei ce fac curățenie au mâinile pătate de sânge… poate voi descrie râuri de sânge, apoi ghețari roșii, plus apariția unor monștri fosforescenți. Musai să fie mesaje dureroase, palpabile, nu credeți? Cititorul are nevoie de curgerea suculentă de adrenalină. Nu e timp de descrieri poetice fără aluzii… contondente. Ce greu mi-a venit cuvântul, că mie îmi place să mă exprim ca la carte. Trăim un secol crud, așadar ne inspirăm din orice canibalism posibil. Da… văd că mi-a mai formulat cineva o întrebare… Dacă se vând cărțile mele? Mă zbat, domnilor, ies noaptea la colț de stradă cu valiza plină de cărți, dar și cu un cuțit imens. Și contondent! Cine nu cumpără, hârșșșt! direct la gât, n-am timp de scuze. Doar așa vom putea implementa cultura. Cum? Dacă sunt sigur că se citește? Nu mai e problema mea. Cartea trebuie să incite, să insiste, să îndemne la lectură. Ori, după cum bine știți, eu scriu cu nerv, cu sânge. Scriu în tren, în avion, în pat, în pivniță, în baie, în peșteri. Scriu pe foi, pe șervețele, pe geamuri. Gata, prea multă vorbărie! Aștept cu nerăbdare masa festivă, că orice scriitor e dator să guste din plin bucatele gazdelor. Cum? Aud bine? Doar o cafea și sărățele? Că sunt vremuri de criză? Îmi pare rău că am acceptat invitația în orașul vostru cufurit. Mă f… în cafeaua voastră, inculților!