În această viață, dacă o fi singura, ne punem tot felul de întrebări. Viața trece, întrebările nu prea își găsesc răspuns. Dar nu renunțăm, lăsăm gândul să zboare la alte întrebări. „De ce”, „Cum”, „Dacă”. Gândul tremură sub apăsarea întrebărilor. Obosește, se întoarce, nu renunță. Se amăgește îmbătat de o acalmie suspectă. Când totul pare pierdut, dispare ceața și întrebările revin. Cântecele liniștitoare au dispărut, vine din nou vântul și furtuna. Aerul e rece, totul e spulberat. Dar dacă nu e nimeni dincolo? Dacă rămânem doar cu gândul? Dar în secunda următoare gândul construiește din nou. Reapar „De ce”, „Cum”, „Dacă”. Iar întrebări, vânt, furtună. Din nimic nu rămâne decât gândul.
La fel și Steven Wilson, care a fost multă vreme unul dintre cei mai aventuroși muzicieni de artă modernă, la un moment-dat cu progresivul Porcupine Tree, apoi cu avangardistul Storm Corrosion sau cu imprevizibilitatea producțiilor solo, a ajuns din nou la iubirile muzicale ale anilor ’80. Un fel de pop, dar nu e pop. Totul e plin de tușe neașteptate, într-un templu melodic în care fiecare găsește ce își dorește. Foamea lui Wilson de reinventare poposește pe teritorii syntpop, însă nu e nimic nou la el. De fapt, The Future Bites este o continuare a lui To the Bone din 2017. Aceleași aluzii muzicale la tehnologie, rețele sociale și consumerism.
Ca de obicei, Wilson oferă nenumărate pasaje atemporale, cu rezonanță atipică. Spre exemplificare, piesa de deschidere, Unself, este un preludiu ce scufundă ascultătorul într-un ocean melancolic, plin de rezonanță introspectivă. Piesele, în general, sunt acoperite de un sound robotic, ce se transformă într-o atmosferă plină de întristare și introspecție.
Un album în care Steven Wilson face ce a făcut dintotdeauna – explorează și este un observator socio-politic acid. Pierde sau câștigă fani – el inovează. Iar The Future Bites merită aplauze pentru perpetuarea creativității lui Wilson, chiar dacă avem de-a face cu un mix de stiluri. E un fel de hartă muzicală cu multe paralele acustice.
Tracklist:
- Unself (1:05)
- Self (2:55)
- King Ghost (4:06)
- 12 Things I Forgot (4:42)
- Eminent Sleaze (3:52)
- Man of the People (4:41)
- Personal Shopper (9:49)
- Follower (4:39)
- Count of Unease (6:08)
Caroline International 2021
Discografie Steven Wilson:
* Insurgentes (2008)
* Grace for Drowning (2011)
* The Raven That Refused to Sing (And Other Stories) (2013)
* Hand. Cannot. Erase. (2015)
* To the Bone (2017)
* The Future Bites (2021)
cu Porcupine Tree:
* On the Sunday of Life… (1992)
* Up the Downstair (1993)
* Spiral Circus (1994)
* The Sky Moves Sideways (1995)
* Signify (1996)
* Coma Divine (1997)
* Stupid Dream (1999)
* Lightbulb Sun (2000)
* In Absentia (2002)
* XM (2003)
* Live in Warszawa (2004)
* XMII (2005)
* Deadwing (2005)
* Live in Rockpalast (2006)
* Arriving Somewhere… (2006)
* Fear of a Blank Planet (2007)
* We Lost the Skyline (2008)
* Ilosaarirock (2009)
* The Incident (2009)
* Anesthetize (2010)
* Atlanta (2010)
* Octane Twisted (2012)
cu Karma:
* The Joke’s on You (1983)
* The Last Man to Laugh (1985)
cu Bass Communion:
* I (1998)
* II (1999)
* III (2001)
* Ghosts on Magnetic Tape (2004)
* Indicates Void (2005)
* Loss (2006)
* Pacific Codex (2008)
* Molotov and Haze (2008)
* Chiaroscuro (2009)
* Cenotaph (2011)
* Sisters Oregon (2017)
cu Blackfield:
* Blackfield (2004)
* Blackfield II (2007)
* Welcome to My DNA (2011)
* Blackfield IV (2013)
* Blackfield V (2017)
* For the Music (2020)
cu Continuum:
* I (2005)
* II (2007)
cu Incredible Expanding Mindfuck:
* I.E.M. (1996)
* An Escalator to Christmas (1999)
* Arcadia Son (2001)
* I.E.M. Have Come for Your Children (2001)
cu No-Man:
* Loveblows & Lovecries – A Confession (1993)
* Flowermouth (1994)
* Wild Opera (1996)
* Returning Jesus (2001)
* Together We’re Stranger (2003)
* Schoolyard Ghosts (2008)
* Highlights from Mixtaped (2009)
* Love and Endings (2012)
* Love You to Bits (2019)
cu Storm Corrosion:
* Storm Corrosion (2012)
+ There are no comments
Add yours