Articole

Cronica discului: Secret Sphere – Lifeblood

Ne luptăm cu te miri ce, strigăm în neant, ne răsucim într-o încolăcire de vârtej. Cu ochii în flăcări, cred că îl văd pe zeul luminii. Iar vârtejul mă ia cu limbile lui de foc, ridicându-mă de la pământ. Mă răstignește, tavanul se pune în mișcare, îmi ia văzul și răsuflarea, îmbrâncindu-mă în întunericul de catran. Simt ghearele cum se înfig în carnea mea deja rănită, adâncindu-și lăcomia. Dar îmi revin repede, durerea trebuie să nască plăcere. Umilirea trebuie să se transforme în împotrivire, iar izbânda biruitorului devine o mulțumire ce ți-o dă viața. Mă îmbăt cu durerea cum mă îmbăt cu vinul roșu, dar hohotesc de plâns la gândul de nerușinare și cruzime. Un astfel de zbucium simt în noul album Secret Sphere, la braț cu zeul și mizerabilul, dar cu aceeași bătaie de inimă, plină de soarele ce cântă biruințele.

După plecarea lui Michele Luppi la Whitesnake, credeam că Secret Sphere va aluneca pe o pantă comercială, ceva de genul albumului „A Time Never Come”. Dar s-a întors vocalistul Roberto Ramon Messina, trupa rămânând la stilul progressive metal, chiar adăugând și o doză de power metal.

Secret Sphere, la fel ca multe trupe italiene în ultimii zeci de ani, au ținut sus steagul rock-ului progresiv, chiar dacă au îmbunătățit rețeta cu specificul italian, mulți specialiști denumindu-l “european progressive”. Mie îmi sună ciudat, dar asta e! Sunetul e deosebit, mult influențat de clasic, rezultând un fel de „rhapsody”, apreciat de mulți critici ai momentului. Noul album Secret Sphere este mai mult unul transcontinental, plin de power și progresiv, dar are și acea doză de comercial ce are șanse de difuzare la radio. Dar acea doză este aproape insesizabilă, taman bună pentru prezența la un festival la alegere, unde liniile instrumentiștilor fac diferența. Urechea unui cunoscător de progresiv va trece cu vederea unele dulcegării, scoțând în evidență măiestria chitaristului Aldo Lonobile sau a clapistei Gabriele Ciaccia. Ruperile de ritm sunt maiestuoase, necruțătoare, asigurând o simbioză extraordinară între power și progresiv.

În prima parte a albumului, piesele sunt bombastice, energice și pline de viață, a doua parte fiind mai atentă cu melodicitatea, cu șlefuirea melodiei. Discul va atrage, cu siguranță, fani ai mai multor genuri, toți bucurându-se de o revenire de zile mari a trupei.

 

Tracklist:

 

  1. Shaping Reality
  2. Lifeblood
  3. The End of an Ego
  4. Life Survivors
  5. Alive
  6. Against All the Odds
  7. Thank You
  8. The Violent Ones
  9. Solitary Fight
  10. Skywards
  11. The Lie We Love

 

Frontiers Music 2021

 

Discografie Secret Sphere:

 

– Mistress of the Shadowlight (1999)

– A Time Never Come (2001)

– Scent of Human Desire (2003)

– Heart & Anger (2005)

– Sweet Blood Theory (2008)

– Archetype (2010)

– Portrait of a Dying Heart (2012)

– A Time Never Come (2015)

– One Night in Tokyo (2016)

– The Nature of Time (2017)

– Lifeblood (2021)

 

Componență Secret Sphere:

 

Aldo Lonobile − chitară

Andy Buratto − chitară bass

Roberto Ramon Messina − voce

Gabriele Ciaccia − clape

Marco Lazzarini − baterie

 

 

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.