Cronica discului: Epica – Omega

Dumnezeu trăiește într-o stare a existenței dincolo de noi, infinit departe de noi. Dar când ne gândim la el îl simțim aproape. Nu putem să îl comparăm cu nimeni fiindcă nu l-am văzut. Dumnezeu este el însuși! El este atemporal, nu trăiește material ca noi, în spațiu și timp. El a existat înainte de orice, nu a luat ceva de la altcineva. Este infinitul suveran, plin de dragoste și bunătate, infinitul cu care încerc să am o relație.

Aceeași relație o caută trupa Epica, în albumul sugestiv intitulat Omega. Un pas, uneori mic, alteori foarte mare, și poți avea întâlnirea cu Dumnezeu. Această cronică ar putea începe și s-ar putea încheia cu un singur cuvânt: epic! Pentru cunoscători, Epica nu are nevoie de nicio introducere, deoarece sunt printre pionierii metalului simfonic. Îndrăznesc să spun că noul album este cel mai bun al olandezilor, poate și datorită maturității componistice, a capacității de a combina sonoritățile metalice cu cele dark-gotice. Pentru cele mai multe trupe rock, anul 2020 a fost unul al arestului la domiciliu, așa că a fost suficient timp pentru munca în studio. Și uite așa, încep să apară adevărate bijuterii muzicale în peisajul rock.

Discul surprinde cu un echilibru impresionant al pasajelor vocale, dublat de armonii incredibile. Gama dinamică este la o intensitate maximă, cu solo-uri de chitară ce îmi amintesc de legendarul grup Supertramp. De remarcat echilibrul impecabil dintre pasajele atmosferice și bateria care, ca de obicei, lovește apăsat. Magia muzicii Epica este că la cele mai agresive melodii avem parte de melodicitate și visare. Un fel de echilibru dintre lumină și întuneric. O luptă dintre bine și rău ce o ducem zilnic, chiar dacă nu ne dăm seama. Nu avem de-a face cu o alternare a baladelor folk-rock cu piese agresive. E un tot unitar ce face ca ascultarea să fie mereu proaspătă și imprevizibilă. Chitarele sunt ample și rotunde, bateria e puternică și naturală, iar vocile sunt mătăsoase și strălucitoare, adesea întunecate și gotice. Peste tot e un echilibru de idei, sunete și texte, iar primul lucru ce l-am făcut la finalul albumului a fost să dau din nou play.

Acestea fiind spuse, vă invit să ascultați acest minunat album, probabil unul dintre cele mai frumoase discuri de simfonic-metal produse vreodată!

Tracklist:

1. Alpha – Anteludium
2. Abyss of Time – Countdown to Singularity
3. The Skeleton Key
4. Seal of Solomon
5. Gaia
6. Code of Life (f Zaher Zorgati)
7. Freedom – The Wolves Within
8. Kingdom of Heaven, Part 3 – The Antediluvian Universe
9. Rivers
10. Synergize – Manic Manifest
11. Twilight Reverie – The Hypnagogic State (f Vicky Psarakis)
12. Omega – Sovereign of the Sun Spheres
13. Rivers – A capella
14. Abyss O’Time
15. Omegacoustic
16. El Código Vital

Nuclear Blast 2021

Discografie Epica:

* The Phantom Agony (2003)

* Consign to Oblivion (2005)

* The Divine Conspiracy (2007)

* Design Your Universe (2009)

* Requiem for the Indifferent (2012)

* The Quantum Enigma (2014)

* The Holographic Principle (2016)

* Omega (2021)

Componență Epica:

* Simone Simons – voce

* Mark Jansen – chitară

* Isaac Delahaye – chitară

* Coen Janssen – clape

* Rob van der Loo – chitară bass

* Ariën van Weesenbeek – baterie

Invitați:

– Marcela Bovio – voce (MaYaN)

– Zaher Zorgati – voce (Myrath)

– Vicky Psarakis – voce (The Agonist)

– Orchestra Filarmonică din Praga

– Corul Kamerkoor PA’dam

– Corul de copii Zangschool BrabantTalent