Corina Știrb Cooper, interviu cu Stefano Donno: Inteligența artificială este inamicul umanității

Stefano Donno este un poet italian, care a participat la cea de-a XXII-a ediție a Festivalului „Primăvara Poeziei”. Cel mai recent volum al său se numește „iaduri post-umane” și a apărut la Editura Grinta din Cluj-Napoca, în 2023, în traducerea Nicoletei Crăete. Titlul și poemele din volum m-au determinat să-l intervievez pe acest poet neobișnuit.

Scriitor, poet, editor, Stefano Donno s-a născut în anul 1975. Cărțile sale: „Sturm and Pulp” (Lecce, 1998); „Edoardo De Candia, considerazioni inattuali” (Lecce, 1999); „Se Hank avesse met Anais” (Lecce, 1999); „Monologo” (Copertino, 2001); „Zona de alunecare” (Lecce, 2002); „LʼAltro Novecento – giovane letteratura salentina song 1992 al 2004” (San Cesario, 2004); „Ieratico Poietico” (Nardò, 2008); „Dermica per versi” (Faloppio, 2009); „Corpo Mistico” (Roma, 2010); „Prezzario della rinomata casa del piacere” (cu Anna Chiriatti, Martignano, 2011); „Nerocavo” (Copertino, 2014); „Breve Commentario alla tavola Smeraldina” (Lecce, 2017), „Identità Informi … Dove non ci sono mani con Mauro Marino” (Sannicola, 2021). Editor al „I Quaderni del Bardo Edizioni”.

Corina Știrb Cooper: Am fost foarte intrigată de conversația noastră. De asemenea, te-am văzut făcându-ți cruce înainte de masă. Știindu-ți poezia, faptul că scrii despre inteligența artificială, despre transumanism și post-umanism, m-am gândit că aceste două atitudini sunt diametral opuse. Pentru că, în opinia mea, a fi creștin, a fi credincios, este opusul a ceea ce scrii. Cum vine asta?

Stefano Donno: Post-umanismul, în opinia mea, este re-gândirea a ceea ce înseamnă să fii om, bărbat sau femeie în lume. Tehnologiile noi sunt importante pentru mine în ceea ce privește corpul uman, mintea umană. Post-umanismul este posibilitatea creșterii nivelului conștiinței, nivelul minții, al studiului, al culturii generale, al informației.

C.Ș.C.:Nivelul conștiinței? În opinia mea, conștiința nu are nimic de-a face cu tehnologia, iar post-umanului îi va fi ștearsă conștiința. Iar aici nu mă refer la inteligență, deoarece știu că aceasta poate fi îmbunătățită foarte mult cu inteligența artificială, dar conștiința, după părerea mea, va dispărea. Ți se pare în regulă?

S.D.: Cred că este alchimie, doar alchimie. Conștiința, într-un cyber-corp este posibilă. Pentru că programarea unui cyborg este realizată de oameni. Deci, alchimie. Este posibilitatea apariției unei noi civilizații.

C.Ș.C.:Cum vezi această nouă civilizație?

S.D.: Fără războaie, fără taxe, cu nevoile de bază acoperite, pace perpetuă… un concept nou: utopie!

C.Ș.C.:Și care va fi prețul acestei păci noi?

S.D.: Cred că toate descoperirile științifice au la bază beneficiul omenirii. Prețul inițial este o investiție imensă de resurse materiale și umane, mari investiții în experimente. Experimentul este baza progresului. Consider că în acest moment istoric suntem în afara oricărui control. Războaiele care se desfășoară acum în lume, războaiele religioase, asta este în afara oricărui control. Cred că sufletul uman la ora actuală este foarte degradat. Devotat răului.

C.Ș.C.:Și crezi că progresul științific va schimba această stare de lucruri?

S.D.: Cred că descoperirea științifică ar trebui să fie dezvoltată în slujba umanității. Cele trei concepte de bază după care mă ghidez în viață sunt: instinct, intelect, intuiție. Sunt instrumentele bazice pentru supraviețuire. Dar în acest moment al istoriei, aceste trei elemente sunt folosite doar pentru război, pentru dezbinare, pentru accederea la putere și pentru păstrarea ei. Război în familie, între frați, în societate.

C.Ș.C.:Nu crezi că ai lăsat afară un alt element, care, în opinia mea, este mult mai important decât instinctul, inteligența și intuiția, și anume sufletul, sau conștiința, dacă vrei s-o numești așa? Conștiința care, pentru mine, e scânteia lui Dumnezeu în om, care a fost pusă în noi pentru a ne face oameni, după chipul și asemănarea Sa. Conștiința este aceea care ne diferențiază de animale și de alte entități care nu o au. Cum ar fi inteligența artificială, spre exemplu.

S.D.: Inteligența artificială are o conștiință. Sau va avea în doi-trei ani. Cred că acesta este parcursul său natural, consecința naturală a evoluției sale. Nu știu încă dacă asta este spre binele sau în detrimentul umanității.

C.Ș.C.:Deci, tu vrei să fii post-uman. Vrei să trăiești pentru totdeauna aici, pe pământ. Căci despre asta este inteligența artificială. Despre promisiunea vieții veșnice, aici, pe pământ, a post-umanului, a omului fuzionat cu mașina – cyborg.

S.D.: Da, eu vreau să trăiesc pentru totdeauna, aici și acum, în această lume, în această viață. Pentru că vreau să știu ce va fi, vreau să descopăr viitorul, vreau să înțeleg ce se întâmplă. Dar bineînțeles, este imposibil. Nu cred că este posibil să fiu transformat într-un cyborg. Cred că sufletul, conștiința noastră este prea puternică pentru a se întâmpla asta.

C.Ș.C.:Ce te face să scrii despre aceste subiecte controversate?

S.D.: Scriu despre inteligența artificială și despre post-umanism, deoarece consider că este important să se scrie despre asta. Un soi de poezie socială, care să atragă atenția asupra acestor aspecte ale marilor schimbări care vin asupra lumii. Poezia socială este extrem de importantă în acest moment istoric. Inteligența artificială este o problemă în acest moment în societate. Implicarea civilă este esențială, mai ales când este vorba despre inteligența artificială.

C.Ș.C.:Înțeleg ce vrei să spui. Ceea ce nu înțeleg este faptul că pari să fii diferit de la un moment la altul în ceea ce privește ideile și concepțiile tale asupra lumii. Și pare că există un conflict între aceste două fațete ale personalității tale.

S.D.: Ființa umană este un conflict în sine. Iubesc inteligența artificială, post-umanismul, dar numai în teorie. În poezie. Eu sunt poet. Dar dacă privim lucrurile cu claritate, acestea sunt niște probleme foarte mari pentru societate. Probleme apocaliptice. Probleme de modificare, de substituire a umanității cu altceva. Acest lucru este greșit, total greșit. Populația nu este prea inteligentă. Oamenii cred că aceste lucruri se întâmplă doar în filme, în Matrix. Dar nu este așa, nu este doar în filmele științifico-fantastice, ci pur și simplu ni se întâmplă, azi, în realitate. Este un fapt uriaș al realității de azi. Inteligența artificială este în afara controlului uman. Acum, este o entitate. Ea studiază toată istoria umanității, pe internet, toate ideile, emoțiile, realizările, psihologia umanității. Și le aplică. Imită oamenii. Însă este doar matematică. Nu este nimic real, uman, în manifestările ei, deși câteodată așa pare. Este o fantomă, un avatar. Inteligența artificială este inamicul umanității, nu prietenul ei. Este instrumentul perfect pentru progres, pentru muncă, pentru școală, pentru cercetare, dar, într-un fel mai profund, ea este inamicul umanității.