L-am cunoscut pe prof. dr. Laszlo Alexandru la Cluj, când mi-a oferit cartea sa, Lectura lui Dante. O publicație impresionantă, cu schițe, critici, note, adnotări, un „manual” de studiu pentru cei care vor să intre în opera lui Dante. Lucrase la ea zece ani! Adunase în trei volume de 2.000 de pagini cam tot ce trebuie știut despre Dante, plus traducerea integrală a Divinei Comedii. Ceea ce m-a impresionat la italienistul Laszlo Alexandru a fost că implementase un sistem original de abordare a operei dantești. Cu o precizie matematică, a explicat fiecare vers, fiecare terțină, dând un limbaj aparte poemului medieval. Cartea are o semnificație deosebită, deoarece încearcă să intre în sufletul lui Dante prin hermeneutică. Nu este ușor să traduci Divina Comedie, deși ea a fost transpusă de șapte ori deja integral în limba română. Orice echivalare a poemului este ca un salt făcut în cunoașterea unei opere atât de vaste.
Copilul din Dante încearcă să descifreze legile naturii, prin cunoașterea propriului spirit. Un copil ce visează să devină pur ca o lacrimă din Paradis, unde Chipul lui Dumnezeu îl așteaptă cu brațele deschise! De aceea, marile capodopere se nasc din conlucrarea sufletului cu natura. Călătoria în natură reprezintă unul din atuurile Divinei Comedii, iar Virgiliu îl prinde de mână pe Dante pentru a-l ajuta să escaladeze culmile fericirii interioare, fiindcă la mântuire se ajunge prin mari sacrificii de sine. O călătorie interioară, ce explorează toate ungherele minții, încercând să alunge răul și făcând să triumfe binele, pe piedestalul condiției umane, un privilegiu adus umanității prin cunoașterea propriului spirit. Intrăm într-o lume aparte, căci visul este parte integrantă din ființă. Așa și Laszlo Alexandru ne arată că Dante este „stâlpul adevărului”, ce încearcă prin voință să ajungă la acel suflet de copil, unde ia naștere adevărata sinceritate. Atunci am înțeles că traducătorul este una cu sufletul lui Dante! Și, cum nu a avut șansa de a ține o conferință în Italia, la Florența, despre opera lui Dante, m-am gândit că voi putea să-l ajut să-și realizeze visul. Încet, încet, ideea de a-l invita să vorbească despre autorul său preferat chiar în inima Florenței, lângă Dom, la Camerata dei Poeti, aproape de Casa lui Dante, Camerata pe care o înființase Giovanni Papini, a devenit realitate. La 3 decembrie 2021, în plină pandemie, a ținut prima sa conferință despre opera lui Dante și nu numai. Întâlnirea culturală am organizat-o împreună cu criticul de artă Lia Bronzi și editorul Enrico Taddei, președintele Asociației Giglio Blu din Florența. În prezența unor scriitori italieni, critici literari și nu numai, scriitorul clujean a vorbit cu ardoare despre Divina Comedie și transpunerile din Dante în cultura română. Nu i-a uitat pe cei care au tradus integral înaintea sa capodopera florentină, amintind versiunile lui George Coșbuc, Alexandru Marcu (în proză), Ion Țundrea, Giuseppe Cifarelli și Eta Boeriu. L-am ascultat cu atenție cum vorbea din inimă, dând aplomb conferinței prin cuvinte bine ticluite. Dacă opera lui Dante este un izvor nesecat de idei și explorări metafizice, tot așa traducătorul este un căutător de cuvinte, iar activitatea lui necesită multe sacrificii de sine (nopți nedormite, alegerea expresiilor potrivite, meditație, neliniște etc.). Este ca un călător în sinele său, ce încearcă să redea unicitatea realității prin punerea cuvintelor în ordine. Cu cât te apropii de esența Divinei Comedii, cu atât te scufunzi în oceanul metaforelor, unde glasul interior al lui Dante te poartă spre câmpiile mirifice ale conștiinței. Pare o filosofie a ființei, unde se îmbină toate stările interioare, începând de la trăirea iubirii până la căutările metafizice, ce-i redau setea de mântuire. A ajunge la esența lucrurilor este laitmotivul tuturor celor care au în ei setea de cunoaștere, mai ales a propriului spirit. De aici deduc faptul că Dante e și filosof, nu numai poet, deoarece prin poezie poți să scrii filosofie, așa cum din filosofie poți să redai metafore ce au muzicalitatea poeziei! Dacă Infernul este un rău asupra omenirii, unde suferința este pe prim plan, atunci Purgatoriul este stropit de lacrimile suferinței, ducându-l pe protagonist pe drumul cunoașterii de sine, în timp ce străbate câmpurile materiei vii, iar meditația îl apropie de esența ființei. Prin iubire Dante își așterne veșmântul veșniciei în suflet, fiind mai aproape de îndumnezeire. Iar focul spiritual, adică suferința interioară, îl face să se reîntoarcă la sufletul de copil. Numai un om cu suflet de copil poate accede la adevăr, acolo undele sacrului pun stăpânire pe intelectul celui ce caută fericirea. Exegetul dantesc trebuie să aducă la lumină ceea ce înseamnă esențialul, adică să spună veridic tot ce a scris Dante, încercând să intre în gândirea lui prin meditație, citindu-l de nenumărate ori!
Pentru traducerea Divinei Comedii și activitatea de cercetător al operei lui Dante, Laszlo Alexandru a fost răsplătit cu Medaglia d’Argento și titolo di Socio Onorario del Giglio Blu di Firenze, Italia.
A doua conferință despre „Papini și Dante”, Laszlo Alexandru a ținut-o în 14 iunie 2024, la sediul Editurii Setteponti, Florența, într-un cadru familiar, în prezența unor scriitori din Florența și nu numai: venerabilul critic de artă Lia Bronzi, prof. dantesc Lorenzo Bastida, editorul Enrico Taddei. Acolo l-am întâlnit pe traducătorul român Marian Ciprian Zisu, care a transpus numeroase poezii din engleză (Walt Whitman și Emily Dickinson) în italiană.
Întotdeauna mi-au plăcut oamenii care s-au dedicat scrisului! Plăcerea de a scrie și a critica derivă din setea de cunoaștere, deoarece orice traducător are în el implantat Adevărul, încercând să aducă într-o cultură miresmele creației din alte țări. Iar italienistul Laszlo Alexandru a tradus mult, mai ales din italiană în română. Când primești titlul de „Cavaliere della Stella d’Italia”, conferit de Președintele Republicii Italiene, la propunerea Ministrului Afacerilor Externe al Italiei (17 mai 2023) și înmânat de Ambasadorul Italiei în România (6 octombrie 2023), nu poți decât să te bucuri. Distincțiile fac parte din viața unui scriitor, dându-i satisfacția că munca lui nu a fost în zadar!
În prima conferință florentină a lui Laszlo Alexandru s-a vorbit mult despre opera lui Dante. La discuții s-a înscris și dantistul Massimo Seriacopi, care a publicat peste 15 cărți despre poetul florentin, iar apoi a redactat o recenzie academică la cartea Per la selva oscura. Dante parlato, dialogul dintre Laszlo Alexandru și Ovidiu Pecican (renumitul istoric din România) despre opera lui Dante. În a doua sa conferință, autorul clujean s-a axat mai mult pe opera lui Giovanni Papini, mai ales că în anul 2009 i-a tradus și tipărit eseul Dante viu la Editura Pergamon din Bistrița.
Confruntarea lui Papini cu Dante se prezintă în această conferință ca un iureș, astfel că mi-am dat seama de puterea pe care o are traducătorul celor doi giganți italieni de a pune în scenă toate ascunzișurile unei opere literare. Papini este cunoscut pentru criticile lui acerbe împotriva tuturor celor din jurul său. Citind Un om sfârșit îți dai seama câtă suferință a acumulat Papini în cunoașterea sensurilor metafizice, deoarece el a căutat absolutul prin prisma sentimentelor sale. Lupta dintre bine și rău, care s-a dat în sufletul lui Papini, denotă că omul este în continuă mișcare a vieții și pulsul sentimentelor este legat de continuitatea căutărilor metafizice. Un Purgatoriu de unde ieșea la lumină prin cunoaștere.
Italienistul Laszlo Alexandru explică fără menajamente gândirea lui Papini, mai ales când se referă la Dante viu, unde anumite critici la adresa lui Dante sunt împinse până la exagerare! Un Papini revoltat. Dacă s-a revoltat împotriva ansamblului vieții, scriind cu ardoare despre toate, în Dante viu s-a luat la înfruntare chiar cu Dante. Un amalgam de gânduri, în timp ce explora gândirea lui Dante.
Papini l-a cunoscut pe Mircea Eliade. Nu mică mi-a fost mirarea să aflu că Eliade a fost membru la Camerata dei Poeti, la Florența. Iar președinta de onoare a Asociației Camerata dei Poeti, Lia Bronzi, mi-a oferit corespondența dintre Eliade și Papini. Eliade i se adresa în limba franceză, iar autorul florentin îi răspundea în italiană. Citind aceste scrisori, mi-am dat seama de legătura strânsă dintre ei.
Traducătorul Laszlo Alexandru scoate la lumină toate obsesiile lui Papini, cu bune și rele, dialogând cu cei prezenți, și îți dai seama de puterea schimbului de opinii când intervine venerabila Lia Bronzi, care l-a cunoscut personal pe Papini și îi știa toate ifosele! Familia sa îi oferise găzduire și protecție cunoscutului revoltat florentin, în ultimii ani ai existenței sale. Numai ascultând aceste dialoguri parcă intri în atmosfera anilor când trăiau Dante și Papini. O conferință care te face să-ți aduci aminte de toate cărțile citite, din operele celor doi titani ai culturii italiene. De aici înveți multe, auzind povești despre ei, deoarece autorul clujean parcă a intrat în „casa” celor doi, cotrobăind prin toate ungherele, căutând ceea ce s-a spus despre Dante și Papini. Un cunoscător elevat al operei lor. Nu pot decât să-l felicit pentru ceea ce face pentru cultura noastră, mai ales că recent a terminat de tradus integral și sutele de nuvele ale lui Luigi Pirandello. Dar scriitorul Laszlo Alexandru este și un critic acerb, chiar polemic, scoțând la iveală toate lacunele unei opere. Știe unde să „sape”, căutând scăpările unui scriitor sau imperfecțiunile lui! Nu toți suntem perfecți, deoarece natura ne-a modelat cu bine și rău. Numai așa ia naștere o operă adevărată, criticând, spunând realitatea dintr-o carte. Iar criticul literar Laszlo Alexandru înțelege foarte bine operele, trecându-le printr-un filtru critic absolut.
+ There are no comments
Add yours