Petru Covaci
Concert de tramvaie
măsor certitudinea cu un cântar de mână
vena încărcată cu sânge atârnă mai greu
prăvălesc bolovani de nisip
tu mă oprești strigând „stai”
și eu stau ca un acordeon ce așteaptă semnalul
dirijorului-absolut
vin câteva berze în vizită
sticla butucănoasă înghite proverbe și nu reușește să mă îmbete
lângă
bunica abandonată, biserica moartă, ori
cuiele bătute în talpă
fonfi cu țâțe, filozofi rezerviști, îmbătrânesc
în cartierul rezidențial se epuizează
disponibilitățile
dăruite
câtorva grupuri de parlamentari
hai petrică să ne urnim, să agățăm nemurirea de
creanga sinucigașului
cum atârnă merele bolnăvicioase de o frază eliptică
cum se sparge, fericită, perechea de ochelari
lumea (grăbită) vociferează pe
linia magică a unui tramvai de duminică
+ There are no comments
Add yours