După ce s-a ocupat, în considerabile volume, de literatura fantastică sau de evoluția romanului, Gheorghe Glodeanu își continuă cercetările într-un studiu substanțial din sfera ezoterismului, Incursiuni în imaginarul ezoteric, apărut la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. Gheorghe Glodeanu este un cercetător conștiincios, de precizie și oferă cititorului specializat o viziune panoptică asupra unor teme de actualitate. Paradisul terestru al cercetătorului, asemenea lui Borges, este biblioteca, istoricul și reputatul critic construiește și deconstruiește lectura, oferind o viziune proprie asupra studiilor investigate.

Rolul inițiatic al cărților este surprins de autor chiar din argument și suntem provocați la lectură, dar ni se promite și o fascinantă călătorie în „inima misterului”. Atracția spre taină a constituit întotdeauna o dimensiune a ființei, iar arta, prin simbolistica bogată, poate satisface, într-o măsură considerabilă, curiozitatea omului modern. Despre literatura ezoterică își propune să ne vorbească criticul Gheorghe Glodeanu, care s-a dovedit de-a lungul timpului un rafinat observator, un acribios cercetător, un lector neobosit, cu o plăcere dovedită pentru scris și cercetare. Studiul nu se vrea exhaustiv pentru că materialul este amplu, iar investigația poate comporta interpretări variate. Cu toate acestea, volumul este unul compactat, bine structurat, teoretizat, conceptualizat și aplicat.
În cercetarea sa impresionantă, imaginarul ezoteric apare reflectat amplu într-o oglindire universală, un adevărat exercițiu de forță, de interpretare și lectură.
Gheorghe Glodeanu realizează un studiu monografic asupra temei propuse spre cercetare, părțile constituente alcătuiesc întregul, nu neapărat într-o formulă lineară, cât, mai degrabă, concentrică, nuanțând experiențe de lectură de la Olivier Santamaria, spre B.P. Hașdeu, George Călinescu, Guénon, Mircea Eliade, Jorge Luis Borges, până la Balzac, W.B. Yeats sau August Strindberg. Obiectivul criticului se oprește asupra unui studiu semnat Olivier Santamaria menit a elucida ezoterismul, termen confundat uneori cu hermetismul, magia, iluminismul sau chiar cu teosofia. „Gândirea rațională” și „gândirea ezoterică” nu sunt antagonice în viziunea lui Olivier Santamaria, ci una o potențează pe cealaltă. Termenul de ezoteric este oarecum de dată recentă, impunându-se doar în secolul al XIX-lea, datorită lui Jacques Matter, preluat ulterior și de alți autori, dar se dovedește a desemna realități „vechi de când lumea”. Autorul întreprinde și o incursiune în etimologia conceptului, nuanțând faptul că substantivul s-a format de la adjectivul ezoteric, care are o vechime apreciabilă, „cuvântul grec esôterikos a fost utilizat deja în secolul al II-lea de către Lucian din Samosata, care făcea distincție între operele filosofice exoterice, destinate unui public larg, și învățăturile esoterice, rezervate unui număr restrâns de inițiați”. Ezoterismul devine „o hermeneutică, o poezie, o expresie a inexprimabilului”. Cu o meticulozitate ce îl caracterizează, Gheorghe Glodeanu inventariază diferitele accepțiuni ale conceptului, trecându-l prin viziuni distincte. Marcel Tolcea, într-un studiu considerabil ce a alcătuit prima parte a tezei sale de doctorat, suprapune ezoterismul peste mister și încearcă o clarificare a exoterismului și a ezoterismului: „caracterul moral și afectiv al credinței, (…) caracterul pasiv al misticismului”. Un alt cercetător investigat de Gheorghe Glodeanu, Réne Guénon, este considerat de Mircea Eliade „cel mai autorizat dintre reprezentanții ezoterismului modern”. Guénon are meritul de a reinterpreta gândirea spirituală, de a repoziționa „doctrinele ezoterice, limbajul simbolic și trăirea inițiatică”. Gânditorul francez a fost receptat diferit de către autorii români, a însemnat un punct de pornire pentru unii precum Mircea Eliade, însă adevăratul discipol al lui Guénon a fost Vasile Lovinescu. Gânditorii români s-au poziționat pe culoare diferite în peregrinările lor spirituale, însă modelul de pornire a fost Réne Guénon.
Volumul este valoros nu numai prin multitudinea teoretizărilor, a conceptualizărilor, ci și prin dimensiunea bibliografică și biografică. Aflăm astfel despre un studiu dedicat Bucurei Dumbravă, intitulat Esoterism și valori naționale. Citim faptul că numele adevărat era Fanny Szekulicz, născută în 1868 la Bratislava și decedată în 1926 în Egipt. Tatăl devine sfătuitor al regelui Carol I ceea ce a însemnat pentru Bucura Dumbravă o posibilitate de ascensiune socială, dar și culturală. Descoperă India înaintea lui Eliade și este înfățișată în romanul lui Mateiu Caragiale, Craii de Curtea-Veche, și el cu vădite manifestări în domeniu.
O voce importantă a genului rămâne însă aceea a lui Mircea Eliade, preocupat de ocultism și esoterism, concepțiile sale concretizându-se în volumul Ocultism, vrăjitorie și mode culturale. Și M. Eliade are meritul de a disocia conceptele, de a le filtra teoretic, apoi întreprinde o serie de comentarii asupra operei cercetătorilor antologați, observând o tendință antitetică, pe de o parte explozia ocultismului, „un fel de religie pop în cultura tineretului american”, iar la polul opus situează ezoterismul tradițional pe linia lui Guénon. Eliade apropie ocultismul de literatura fantastică, îndeosebi de cea științifico-fantastică. Borges, în prelegerile sale, abordează temele majore ale culturii, realizând o incursiune valoroasă în operele marilor gânditori din antichitate până la vocile contemporaneității. Farmacistul sas din Brașov, Johann Martin Honigberger, l-a inspirat pe Mircea Eliade, reputatul indianist, dedicându-i și o nuvelă fantastică, Secretul doctorului Honigberger, textul propunând o variantă ficționalizată a lui Honigberger, mai fascinantă „decât prototipul real”. Remarcabilă este metoda de lucru a cercetătorului, recognoscibilă și în celelalte studii critice. Gheorghe Glodeanu trece prin filtre diferite conceptul adus în prim-plan, antologhează teoreticienii preocupați, în scrierile lor, de dimensiunea ezoterică, iar apoi aplică teoriile și noțiunile conceptualizate operelor importante din istoria genului.
Gheorghe Glodeanu ne surprinde din nou cu o sinteză remarcabilă despre ezoterism, un studiu teoretic, dar și aplicat, o incursiune fascinantă, responsabil abordată, cartea dovedindu-se o cercetare acribioasă, ce se bazează pe o bibliografie stufoasă, iar autorul ei un avizat lector, care lucrează metodic și își structurează, cu precizia unui chirurg, materialul investigat. Este, așadar, o carte-sumă, un document ce aglutinează epoci și voci diferite, o bibliotecă a genului gândită în două secțiuni: una teoretică, alta ce prezintă o veritabilă incursiune în imaginarul ezoteric.
+ There are no comments
Add yours