Centenarul nașterii Profesorului
Gavril Scridon

Împlinirea unui centenar de la nașterea Profesorului Gavril Scridon (1922-1996) a fost marcată, la sfârșitul lunii mai 2022, de manifestări omagiale desfășurate la Bistrița și Feldru, locul de naștere al Profesorului. La acțiunile inițiate și gândite de către Ioan Pintea, directorul Bibliotecii Județene „George Coșbuc” și de profesorul universitar doctor Ilie Rad, cărora li s-au alăturat manageri culturali din Bistrița și autorități locale (primarul Grigore Țiolan), au participat profesori universitari, scriitori, cercetători, ziariști, profesori și elevi.

Cartea intitulată Gavril Scridon, 100 de ani între „oameni de pe Someș”, gândită și alcătuită de Vasile V. Filip, fost student al profesorului, apărută cu sprijinul Consiliului Local și al Primăriei Feldru, reprezintă „concretizarea editorială a acestor manifestări centenare”.

Din Argumentul semnat de îngrijitorul volumului aflăm conținutul celor cinci părți ale acestuia: „prima conține trei texte introductive, următoarele două includ comunicările de la simpozionul centenar (împărțite, la rândul lor, pe de o parte în Evocări, comemorări ale omului și profesorului Gavril Scridon și ale evenimentelor vieții sale, pe de altă parte în Exegeze asupra volumelor semnate de cel omagiat); partea a patra include câteva cronici mai vechi asupra cărților publicate de Gavril Scridon, iar ultima – cea de Anexe – cuprinde imagini din arhiva familiei Scridon…”. Argumentului îi urmează o Fișă de dicționar alcătuită de prof. univ. Ilie Rad. Textului preluat din Dicționarul scriitorilor români, apărut în 2002, sub coordonarea lui Mircea Zaciu, Marian Papahagi și Aurel Sasu, i se aduc cuvenitele actualizări la paragrafele Opera și Referințe critice.

Din paginile ce alcătuiesc partea a doua a cărții (Evocări, comemorări), pagini ce cuprind „luminoase amintiri” ale foștilor studenți sau doctoranzi, se încheagă un portret al Profesorului. Ion Buzași elogiază faptul că profesorul dovedea înțelegere pentru discipolii săi, insuflându-le încredere în capacitățile lor intelectuale. Constantin Cubleșan își amintește de „căldura cu care obișnuia să-și trateze colaboratorii”. Cornel Cotuțiu, prin prisma „relației maestru-discipol”, apreciază „noblețea profesională și spirituală” care se regăsește și în dialogul epistolar întreținut cu Profesorul. Irina Petraș amintește faptul că: „Profesorul nu era indiferent la rațiuni sentimentale și avea o atitudine paternal – ocrotitoare față de mai tinerii colegi” și că „îngăduința și generozitatea i-au fost toată viața caracteristice”. Dar cel mai elocvent rămâne „gestul de nobilă umilitate și critică evaluare de sine (atât de rar la noi dintotdeauna!): profesor titular al cursului despre marii clasici, el o invitase pe Ioana M. Petrescu să țină prelegerile despre Eminescu, recunoscându-i deschis competența și mai buna situare față de vastul, complexul univers poetic”. Și Ion Buzași reține acest „gest de mare frumusețe morală și eleganță didactică”.

Primele patru dintre comunicările cuprinse în partea a treia aparțin tot unor studenți ai Profesorului (Icu Crăciun, Viorel Mureșan, Mircea Popa, Traian Ștef) și sunt provocate de lectura aceleiași lucrări Istoria literaturii maghiare din România, apărută în 1996. Dincolo de elementele comune apreciate de toți aceștia (complexitatea investigației, avantajul cunoașterii limbii maghiare de către Gavril Scridon, tenta didactică a unor capitole), fiecare autor aduce propriul unghi de vedere privitor la lucrare. Adevăratele dimensiuni ale activității de istoric literar a Profesorului se întregesc prin lectura comunicărilor prezentate de Ion Istrate, Menuț Maximinian, Doina Rad, Mircea Daroși, Simion Răchișan. Fiecare adaugă elemente care rotunjesc portretul moral al lui Gavril Scridon și relevă ariile de interes ale istoricului literar: Coșbuc și Rebreanu.

Din partea a patra cititorul află cum au fost primite de critica literară, în timp, unele cărți ale istoricului literar. Bunăoară, despre volumul Pagini despre Coșbuc,apărut în 1957, au scris Lucian Valea (în „Scrisul bănățean”), Monica Lazăr (în „Tribuna”) Șerban Cioculescu (în „Gazeta literară”).           

Reeditările unor cărți ale lui Gavril Scridon au prilejuit noi lecturi. Ecouri literare universale în poezia lui George Coșbuc,teza de doctorat apărută în 1969, a fost retipărită în 2016 la Editura „Școala Ardeleană”. Pentru că „editorii au ales să nu cosmetizeze cartea după criteriile lumii de azi”, Irina Petraș, în rândurile din „În loc de prefață”, scoate în evidență eforturile autorului de a se desprinde, pe cât posibil, prin subtile precizări și delimitări, de rigorile cenzurii („gesticulație a omului sub vremi, ea însăși istorie literară”). Viața lui George Coșbuc, reeditată de aceeași editură în 2016, este prefațată de Ion Vlad, profesorul, criticul și teoreticianul literar de la Literele clujene. Pentru Ion Vlad, Viața lui George Coșbuc este „o operă fundamentală pentru istoria literară românească”, „o biografie riguroasă”, care „ reface, într-o cronologie constant susținută de acte, documente, mărturii epistolare, file de jurnal și de evocări, itinerarul unei existențe” și, în același timp recompune o lume („un microcosmos generator al unor elanuri și al unor decizii spirituale superioare”).

Ultimele pagini ale cărții omagiale reproduc un interviu (Cu Gavril Scridon – editorul lui Coșbuc) realizat de Cornel Cotuțiu în 1991 și sunt urmate de Anexe.