Cărți cu dedicație

Închei anul cu o trecere prin cărțile primite recent cu dedicație. 2022 a fost, destul de probabil, un an bogat în apariții editoriale. Ceea ce nu știu dacă e de bine neapărat. Dar las deoparte analizele pentru începutul anului viitor când vom prezenta și noi recoltele editoriale. Așadar, din volumele primite personal, la redacție și prin țară, menționez aici:

■ Ion Cristofor, „Laureat al norilor”, antologie de autor, 1982-2021, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. Volum apărut, în colecția Echinox a editurii amintite, la aniversarea a 70 de ani ai autorului, sub egida Bibliotecii Județene „Octavian Goga” Cluj. Din poemul „O cușcă pentru poet”: „Acum că au venit americanii/ cu democrația lor aeropurtată/ (păcat că bunicul dus la canal pentru totdeauna/ nu i-a mai prins ghinionist săracul)/ acum când grădinile zoologice au dat faliment/ e cazul ca domnilor poeți/ să le dăruim fiecăruia câte o cușcă proprietate/ personală”. Chiar așa, cine mai vorbește de poeți în afara cadrului tot mai strâmt și rece al lumii literare? Poate nici atunci când ar fi expuși în piață în cuști…

■ Lucian Scurtu, „Ispita lacheilor”, Editura Brumar, Timișoara, 2022. Nu m-am văzut cam de mult cu Lucian Scurtu, parcă de la o ediție de dinainte de pandemie a Zilelor revistei „Caiete Silvane”. Iată că ne revedem, într-un fel, cu acest nou volum de versuri. Din poemul „Felul cum îmbătrânește un imperiu” citez două fragmente probabil definitorii pentru lirica autorului: „Uneori regret că m-am născut la Roma și nu la Cartagina/ din cărămizile ei ți-aș fi ctitorit trupul firav,/ pe Argeș, în jos, mult mai în jos,/ mănăstire care să nu se surpe niciodată/ (zugrăvită cu albastrul ochilor tăi,/ sau cu ocrul rochiei tale de toamnă),/ și așa ai spus că toate edificiile înălțate de mine,/ s-au prăbușit la cea mai ușoară adiere de vânt”/…/ „Uneori regret că m-am născut eu și nu tu/ m-ai fi privit suspicioasă, știindu-mă nebun,/ și așa am spus că noaptea e ziua mea preferată./ Azi am regretat că m-am născut viu și nu mort,/ nu nu ai spus nimic”.

■ Victor Munteanu, „Strigătul memoriei”, Editura Tracus Arte, București, 2022. Nu m-am văzut cam de mult nici cu Victor Munteanu. Poetul și organizatorul cultural băcăuan surprinde cu o carte de proză. „Dincolo de surpriză, trezind la viață cutumele și ecourile ancestralității, remarcabilul poet Victor Munteanu convinge și în această ipostază” (Adrian Dinu Rachieru). „«Nălucile» lui Victor Munteanu aduc «la zi» povestea morților și a fantomelor din marea proză românească de odinioară” (Cornel Ungureanu).

■ Delia Muntean, „Poezia de lângă noi”, Editura Grinta, Cluj-Napoca, 2021. Cu doamna Muntean m-am văzut în acest an de două ori, la Baia Mare și la Bistrița, unde am primit cartea menționată, carte dedicată memoriei unor foști redactori ai „Nord(ului) Literar”: Augustin Cozmuța, Vasile Radu Ghenceanu, Ion M. Mihai. Autoarea precizează: „Cărțile despre care scriu aici reprezintă (cu toată dependența de capriciile timpului și de expectanțele consumatorului, mereu în schimbare) tot atâtea oglinzi ale noastre, menite a ne reîntoarce la noi înșine cu un surplus de ființă și, poate, mai puternici, mai adevărați” (p. 9). Din lunga listă a poeților ce fac obiectul cărții: Horia Bădescu, Elena Cărăușan, Emilia Poenaru Moldovan, Vasile Muste, Adela Naghiu, Gheorghe Pârja, Ioan Radu Văcărescu, George Vulturescu.

■ George Vulturescu, „Ștefan Aug. Doinaș. Avatarurile primei postumități”, Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2022. În dedicație, autorul îmi scrie: „O carte despre un mare Poet, Doinaș, pe nedrept atacat – doar după moarte – aceste rânduri de apărare cu propria Operă”. De altfel, paginile acestui studiu se doresc un omagiu adus poetului la aniversarea a 100 de ani de la naștere.

■ Mircea Măluț, „Topografiile umbrei”, Editura Junimea, Iași, 2022. O antologie primită recent de la autor la Bistrița. „Mircea Măluț e un meditativ dens, a cărui formație de matematician îi determină ținuta de o eleganță tenebroasă” (Gheorghe Grigurcu). „Pagini de o intensă frumusețe poetică apar la tot pasul în cartea lui Mircea Măluț” (Viorel Mureșan). „Ceea ce impresionează la Mircea Măluț este gravitatea, precizia și transparența versului” (Mircea Petean).