Respiră! Mihai Radu
Cu o experiență de jurnalist ce s-a dovedit esențială în apariția volumelor Femeile vin de pe Venus, bărbații vin de la băut (2013) și Bărbații vin de pe Marte, femeile vin de la coafor (2014), scrise la patru mâini, alături de Simona Tache și cu un exercițiu al prozei scurte prin volumul Hobby și alte povestiri, Mihai Radu pare să fi optat, având în vedere experiența ultimilor 10 ani, cel puțin pentru această etapă a creației, pentru roman. Sebastian, ceilalți și un câine (2014), Extraconjugal (2017), Contaminare (2019) și Repetiție pentru o lume mai bună (2022), alături de recentul roman Respiră! (2024, Editura Polirom, Iași) sunt tot atâtea dovezi ale dominantei romanești din portofoliul literar recent al autorului.
Abordând teme de actualitate, problematizând dileme sau drame ale omului contemporan condamnat la succesive sau simultane războaie cu societatea, familia și, mai cu seamă, cu el însuși, romanele lui Mihai Radu, dincolo de tonalitățile, registrele diferite pentru care optează autorul, probează pregătirea filosofică și capacitatea de a sublima un detaliu aparent banal al existenței, un context, o obsesie, văzute, inițial, de cititor ca o insignifiantă crisalidă. De altfel, tocmai această potențare a insignifiantului până la surprinzătoarea metamorfoză, până la neașteptata revelație dă tensiune thrillerului psihologic Respiră!, în care, așa cum inspirat sintetiza în textul de pe coperta a patra Ștefan Baghiu: „(…) Mihai Radu pune în acțiune cel mai angoasant personaj din literatura recentă: umilirea sistemică”. De altfel, titlul imperativ are același rol sintetic, căci poate fi conectat la nenumărate scene din roman, ce surprind diverse momente de „stop cardiac”, de apnee indusă – personal, profesional, social – personajelor.
O inedită cheie de lectură oferă cele două, le-aș numi, prologuri ale romanului: mottourile și un episod tragic, cu care debutează romanul, ce își are sorgintea în evenimentul ce a monopolizat media în primăvara anului 2023: un tânăr și-a dat foc în fața unei case de pariuri, arzând ca o torță. Transpar, atât din mottouri, cât și din primul capitol care nu e, la prima vedere, parte din trama romanului, cuvinte-cheie ce întrețes un inspirat preambul, ca un summary ce precede o lucrare științifică. Versurile piesei Miss Misery, semnată de Elliott Smith, în 1998 fixează admirabil contextul în care se vor derula dramele succesive ale protagoniștilor romanului: televizorul care clipește, comedia erorilor, căderi, uitare, încercarea de a fi, mizeria umană.
Își dispută, chiar de la primele pagini ale romanului, poziția de protagoniști două personaje din lumi total diferite: Adina Moscu și Geo. Toate celelalte personaje sunt mai consistenți sau mai puțin consistenți sateliți ai celor doi: oamenii din media, colegi de-ai Adinei, membrii familiilor disfuncționale ale celor doi, prieteni, vecini, relații pasagere. Intens antagonizați prin biografia care-i plasează pe unul sub semnul succesului profesional, al recunoașterii publice, iar pe celălalt sub semnul anonimatului, al eșecului plurivalent, cei doi se intersectează aparent întâmplător. O traversare neatentă a străzii l-ar fi putut face pe Geo victima unui nefericit accident de circulație, a cărui autoare ar fi fost renumita prezentatoare de știri, Adina Moscu. Scena e momentul ce declanșează adevărata intrigă a romanului și provoacă un zâmbet cititorului care mizase pe falsele piste create de autor: foamea de senzațional a presei, relațiile dictatoriale de la locul de muncă, dramele familiale, solitudinea absolută a omului contemporan. Din acest moment, evenimentele care vor conduce spre climaxul bine gândit se vor succeda amețitor, ca o ironică analogie cu lumea presei.
Tema vânătorului ce devine vânat, abordată într-o manieră ce amintește de tehnica „mise en abîme”, devine vizibilă abia în momentul în care acceptarea unei invitații la un suc devine prilej de rememorare a anilor copilăriei comune și de confesiuni. Numai că și în acest moment, cititorul e într-o situație dilematică: să accepte biografia succint conturată anterior de narator sau pe cea supralicitată, aproape excentrică, pe care Geo și-o construiește în timpul acestei inedite, dar atât de dorite reîntâlniri? Amintindu-și, nostalgică, deserturile delicioase pregătite, în copilărie, de mama lui Geo, Adina pare să activeze, involuntar, un incident ce va deveni adevăratul catalizator al romanului. Acesta va declanșa și avalanșa de situații critice care va duce personajele până la un prag existențial total neașteptat. Deși refuzată inițial, propunerea lui Geo de a merge împreună să o viziteze pe mama lui bolnavă va fi acceptată când apelul la atât de curentul șantaj devine o (nouă) realitate.
O cavalcadă de situații-limită va surprinde cititorul, căci, deloc dispusă la un scandal public ce i-ar fi periclitat cariera jurnalistică și gata obosită de o luptă de convingere, după perioada critică din propria căsnicie, Adina acceptă vizita, fără să vadă în ea o amenințare la integritatea ei fizică. Numai că singurătatea, nenumăratele prăbușiri, naufragii, eșecuri au distrus, în Geo, sâmburele de umanitate care i-ar fi permis să accepte un alt refuz, un alt eșec. De fapt, sechestrarea femeii vine ca o paradoxală și ironică palmă a destinului, ca o amăruie lecție despre cum funcționează contrapunctul în viață: ambii părăsiți, respinși de parteneri, vor ajunge să coabiteze în spațiul infect al casei lui Geo, într-o nouă relație disfuncțională. E un nou prilej de a zugrăvi mizeria umană, disperarea ce generează reacții, comportamente, gesturi extreme ce depășesc limitele anterioare ale personajelor.
Claustrarea, violențele verbale și fizice, încercările de negociere a eliberării sunt tot atâtea prilejuri de a contura complex psihologia personajelor, alături de fulgurantele intermezzouri prin care se introduc în scenă personaje episodice – privilegiat fiind Relu, fost polițist, prieten conjunctural al lui Geo, care nu și-a pierdut, în ciuda alcoolului și derapajelor biografice, flerul. Deși bănuiește activități suspecte, date fiind reticența prietenului de a-l invita acasă la el, mașina extrem de scumpă apărută din senin, asemenea sumelor a căror proveniență a fost neconvingător explicată, Relu alege să respecte patternul contemporan și să rămână departe de o implicare mai profundă care ar fi putut preveni dramatica experiență a Adinei și finalul tragic al prietenului său.
O scriitură matură, ale cărei dominante sunt ritmul alert, tensiunea narativă în crescendo, profunzimea dureroasă ce transpare mai cu seamă din pasajele ce ilustrează superficialitatea lumii contemporane și umorul negru, dezvăluie cel mai recent roman al lui Mihai Radu.
