Sindromul Yarmilla,
Beatrice Seres
Absolventă a Liceului Pedagogic „Gheorghe Șincai” Zalău, specializarea filologie, engleză intensiv și a Facultății de Psihologie din cadrul Universității din Oradea, Beatrice Seres e autoarea a patru volume de proză, publicate în perioada 2022-2024: Galaxia din spatele lunii, Editura Heyday Books, 2022, Sindromul Yarmilla, Editura Literpress Publishing, 2023, O lume de la capăt, Editura Caiete Silvane, 2024, Pacientul de sâmbătă seara, Editura Literpress Publishing, 2024. Cărțile trădează o preferință evidentă pentru două genuri căutate și apreciate astăzi, fantasy și thriller, cu care cochetase încă din perioada debutului în Cenaclul „Silvania”, din Zalău. Autoarea e însă interesată și de proza scurtă, așa cum o demonstrează prezența în antologia Efervescent, 2024, Editura Heyday Books cu textul Vis lucid și nuvelele Ghimpii Otilinei și Crăciun în Edinburg, publicate online, pe platforma readerwish.ro.
Sindromul Yarmilla e un microroman cu alură de nuvelă, cu un aer ușor cinematografic, pe alocuri amintind de teatrul absurd, în care se simte nu doar backgroundul profesional, ci se simt și lecturi și vizionări numeroase de gen. Fără să dezvolte paliere narative numeroase, cu o tramă ce coagulează destinele unui număr redus de personaje, cartea propune un subiect incitant, cu o evoluție deloc previzibilă, cu nenumărate răsturnări de situație și cu un suspans într-un continuu crescendo, în cele douăzeci și două de minicapitole.
Incipitul ex abrupto e șocant prin situația inedită, ce constituie nucleul narativ, parțial contextualizat pe coperta 4: „Sindromul Yarmilla este o poveste despre o tânără care, în urma unui incident, dezvoltă sindromul Cotard. Asta o face să creadă că a trecut în neființă și o face să-și piardă moralitatea și emoțiile. Ea încearcă să evadeze din casa familiei pe care o suspectează că ar avea legătură cu propria moarte (…)”. Paradoxalei situații i se adaugă atitudinea detașată, chiar relaxată a celor din jur, care par să accepte, cu seninătate, metamorfoza subită a Yarmillei, fără a căuta o altă soluție sau rezolvare – aspect ușor condamnabil de un lector avizat, prin lipsa de realism – decât sechestrarea în casa părintească, în care protagonista locuia, alături de cei doi frați și Hanna, soția unuia dintre ei.
O umbră de mister planează, o vreme, peste motivul care a declanșat bizara situație, căci primele capitole urmăresc, cronologic, tensiunile din familie, în scene puternic dramatizate prin numeroasele dialoguri. Trecutul tumultuos al tinerei controversate, imagine a unei trupe muzicale, inconsecvențele repetate ale acesteia, relațiile disfuncționale cu partenerii și cu membrii familiei, complexitatea personalității și comportamentele deviante ale acesteia apropie textul mai cu seamă de specificul nuvelei psihologice, naturaliste. Pasajele narative sau descriptive sunt puternic conectate la personajul central, căci stilul indirect liber devine modalitatea preferată, de-a lungul cărții.
Integrarea gândurilor personajului în discursul naratorului are ca efect, pe de o parte, senzația de limitare a omniscienței specifice prozei obiective, amplificând suspansul tocmai prin lipsa de predictibilitate și prin absența unor retrospective realizate în momentul în care cititorul are nevoie de date relevante pentru a înțelege motivațiile sau deciziile din spatele unor acțiuni. Pe de altă parte, această tehnică credibilizează puternic situația neobișnuită, căci secondarea permanentă a protagonistei imprimă un anume realism scenariului tenebros, în ciuda absenței unui cadru spațio-temporal fixat prin repere clare.
Cititorul nu știe, de la început până la final, unde și când se întâmplă acțiunile, pe ce perioadă se derulează întâmplările, niciun indiciu care să contextualizeze evenimentele nefiind oferit. Ba mai mult, numele personajelor ba ies din sfera normalității, ba au un anume exotism: Petir e fratele mai mare, al cărui destin se frânge brusc după tentativa de omor asupra soției sale, după cruda mărturisire a lui Eyad, fratele mai mic al protagonistei; Anze e soțul de o zi al Yarmillei, cu un destin asemănător cu al lui Petir. Rene e idealul masculin, o iubire la prima vedere, de la 15 ani, reîntâlnit abia la propria nuntă, devenit motiv al deciziei de a-și părăsi proaspătul soț. Gunter e bărbatul în care vede scăparea de sub protecția fraților, prin simularea unei relații de iubire, însă soluția se dovedește a fi o sabie cu două tăișuri. (…)
Chiar dacă, inițial, mutarea în casa lui Gunter, noul membru al formației din care făceau parte fostul soț și fratele ei, pare de bun augur, în ciuda misterului care plana asupra biografiei acestuia, treptat, personaj și cititor deopotrivă descoperă trecutul negru și profilul de psihopat al noului partener de viață.
Interesant e faptul că, pe măsură ce sunt dezvăluite amănunte ce edifică cititorul asupra trecutului dramatic, traumatizant al lui Gunter, Yarmilla pare să se vindece de strania certitudine că e moartă. Asta nu o împiedică, din păcate, cu nimic să oscileze însă între momente de luciditate și rațiune, cum e cel în care înțelege strategia de manipulator a noului partener și o verbalizează, într-unul dintre cele mai tensionate și mai bine realizate dialoguri din carte și momente de iraționalitate, de lipsă de autocontrol, așa cum sunt cele în care ucide cu premeditare și cu un sânge rece care trezește fiori cititorului neinițiat în acest gen literar.
Chiar dacă straniile coincidențe sau simetriile compoziționale par, uneori, supralicitate, chiar dacă tensiunea narativă e asigurată, ca în teatru, mai cu seamă prin dialoguri și mai puțin printr-o amplă desfășurare de acțiuni sau planuri narative, iar personajelor nu le e urmărită, propriu-zis, evoluția decât secvențial, cartea e o dovadă incontestabilă a talentului literar, aș îndrăzni să spun mai cu seamă în zona de proză scurtă. Pe scurt, așa cum se încheie, de altfel, textul de pe coperta a patra, cartea e o tulburătoare poveste, „o poveste despre natura umană”, despre „relațiile toxice” și „dependențele dintre (n.n.: de?) oameni”.
