Născut din părinți emigranți, de origine suedeză, poetul american Carl Sandburg a avut parte de o biografie complicată de o gamă deconcertantă de meserii. După tatonări prelungite, ajunge la o poezie ostentativ brutală, de o violență fățișă, inspirată din viața trepidantă a marii metropole Chicago. Sub aspect formal, poemele sale sunt în general scurte, laconice, elaborate într-un limbaj direct, ușor narative, indicând spre poetica prozei.
Atmosferă nocturnă
Ascultă o clipă, luna este o frumoasă femeie,
o singuratică femeie, pierdută într-o rochie
argintie, pierdută în rochia argintie a unei
călărețe de circ.
Ascultă o clipă, noaptea, lacul este o singuratică
femeie, o frumoasă femeie înconjurată de
mesteceni și pini care își amestecă albul
și verdele cu stelele sparte în pulberea
nopților senine.
Știu că luna și lacul și-au împletit
rădăcinile în inima mea, la fel ca o
singuratică femeie în rochie argintie,
o frumoasă femeie în rochia argintie
a călăreței de circ.
(Traducere de George Macovescu, în vol. Walt Whitman, Carl Sandburg, Poeme, Ed. Eminescu, București, 1987)
+ There are no comments
Add yours