Cantafabule

La Editura Trei a apărut în 2022 o nouă ediție dintr-o lucrare care a făcut istorie. Este vorba despre celebrele Cantafabule. Texte pentru Phoenix semnate de doi poeți admirabili, Șerban Foarță și Andrei Ujică. Cartea se deschide cu un scurt Cuvânt-înainte al autorilor, în care aceștia reconstituie climatul în care a fost elaborată cea mai importantă operă rock din arealul cultural românesc.

Versurile semnate de Şerban Foarţă şi Andrei Ujică au avut darul de a ridica la cote artistice extrem de înalte textele unei formaţii rock de excepţie. Autorii menționează faptul că, în 1974, Nicu Covaci, liderul grupului Phoenix, le-a propus să scrie un libret pentru o operă rock a cărei muzică se afla deja în lucru. Proiectul le-a convenit de minune celor doi poeți preocupați de „simboluri, arcane și lexic înțesat de sensuri arhaice”. Pornind de la numele formației, autorii au imaginat un bestiar fabulos, dominat de figura mitică a păsării ce renaște din propria ei cenușă. Ei au fost fascinați și de „perspectiva strecurării unui conținut ezoteric într-un înveliș de mare audiență”. Sub acest aspect, trimiterile la părintele Mihail Avramescu (fostul scriitor de avangardă Ionathan X Uranus) nu sunt întâmplătoare. Pentru tinerii timișoreni, vizitele la bătrânul maestru spiritual retras la Jimbolia au reprezentat ceea ce pentru Mircea Eliade au însemnat călătoriile în India. Cântate pe stadioane pline, textele de inspirație medievală au devenit repede cunoscute, conferind o notorietate imediată celor doi poeți. Realizarea unui proiect cultural de o asemenea anvergură promitea o perspectivă optimistă asupra viitorului. Din păcate, lucrurile nu s-au îndreptat înspre această direcție. Albumul formației Phoenix a apărut în 1975 și a constituit un bun pretext pentru cei doi poeți aflați la început de drum să debuteze editorial. În ciuda succesului discografic, lucrurile s-au dovedit destul de dificile deoarece, la vremea respectivă, se căutau autorii angajați în noile realități politice, ori Șerban Foarță și Andrei Ujică erau etichetați drept evazioniști. Consecința a fost faptul că ei se numărau printre scriitorii nepublicabili în volum. Răsunătorul succes muzical și inspirația din mitologie nu au fost suficiente pentru a convinge editurile consacrate ale timpului. Operele rock se numărau printre influențele negative ale Occidentului, motiv suficient pentru ca autorii versurilor să fie priviți cu suspiciune de ideologii regimului totalitar. În disperare de cauză, Șerban Foarță și Andrei Ujică au apelat la singura modalitate de a-și reuni scrierile în volum. Este vorba despre Editura Litera, care tipărea cărțile pe banii clienților. Acest lucru nu însemna însă că lucrările publicate scăpau de ochiul vigilent al cenzurii. Titlul Texte pentru Phoenix atrăgea atenția asupra faptului că versurile au fost create pentru muzică, adică pentru a fi cântate, reînviind astfel vechea tradiție a menestrelilor de odinioară. În același timp, era vorba și de un elogiu adus unei păsări mitologice, capabilă să renască din propria ei cenușă.
Volumul Texte pentru Phoenix a apărut în 1976. Autorii menționează faptul că nu au reprodus întocmai versurile de pe disc, ci versiunile literare ale acestora, care nu țineau cont de constrângerile liniilor melodice. În plus, au fost adăugate și câteva poeme noi, aparținând în mare parte lui Șerban Foarță. Volumul trebuia să conțină și un text în proză ce urma să zugrăvească Zoomahia, adică războiul fiarelor mitologice. Din păcate, textul nu a fost terminat la timp de către Andrei Ujică. Dacă libretul operei rock a fost semnat împreună de cei doi autori (după modelul celebru Lennon/McCartney), volumul aducea o serie de precizări mai detaliate în privința copyrightului. Nu pe foaia de titlu, ci într-un antet. Un antet reluat și în recenta ediție. Chiar dacă versurile au intrat în conștiința publică făcând parte din folclorul urban, ni se atrage atenția că lucrarea nu este anonimă. Acest lucru i-a determinat pe cei doi autori să recurgă la precizările necesare.
Din scurta prefață mai aflăm că lucrarea apărută la Editura Trei reprezintă o reeditare a ediției princeps apărute în 1976. Poemelor inițiale li s-au adăugat și versurile așa cum au fost ele cântate de membrii formației Phoenix. Volumul reproduce și ilustrațiile care trebuiau să apară pe coperta discului, dar proiectul a suferit modificări. Păcat că acestea nu sunt în culori, deoarece ar fi fost mult mai sugestive. Se pare că interiorul copertei duble a albumului urma să conțină textele melodiilor, încadrate de grafica realizată de Elisabeth Ochsenfeld și Valeriu Sepi. După cum atrag atenția autorii, recenta ediție are meritul de a restitui ediția originală a cărții, dar și grafia proiectată a albumului, care nu a fost dezvăluită până acum.
Sugestive se dovedesc și referințele prezente pe manșeta și pe coperta lucrării, unde trei importanți oameni de cultură se pronunță asupra versurilor: Livius Ciocârlie, Mircea Florian și Andrei Oișteanu. Livius Ciocârlie atrage atenția asupra miracolului pe care l-au reprezentat aceste texte „în cenușiul zilelor comunismului”. Este vorba despre niște creații ce au reușit să supraviețuiască dictaturii, fermecându-i și azi pe adevărații iubitori de artă. Remarcabile se dovedesc și observațiile lui Andrei Oișteanu, care a consacrat acestor scrieri un volum autonom, Grădina de dincolo: Zoosophia, din 1980. Reputatul om de cultură vorbește despre întâlnirea miraculoasă ce a avut loc la Timișoara, între o formație rock de excepție condusă de Nicu Covaci și doi importanți oameni de cultură: Șerban Foarță și Andrei Ujică. Dintre sursele de inspirație ale autorilor, Andrei Oișteanu menționează bestiarele medievale (Fiore di virtù) și cărțile populare românești (Floarea Darurilor și Fiziologul).
Reeditat la o jumătate de veac de la apariție, în condiții grafice de excepție, volumul Cantafabule. Texte pentru Phoenix readuce în actualitate o serie de poeme care au încântat numeroase generații de cititori și de iubitori de muzică rock.