Balázs F. Attila, Anchetă pe tema traducerilor literare. Răspund Robert Șerban, Stefano Donno și Gerry Loose

Dragi prieteni, iubitori de literatură, dragi poeți participanți la Festivalul „Primăvara Poeziei”, în această dezbatere va fi vorba despre importanța traducerilor literare, în contextul literaturii universale. Partenerii la masa rotundă sunt: Robert Șerban, Stefano Donno și Gerry Loose.

Biblia a început să fie citită de mase atunci când a început să fie tradusă în diferite limbi. Literaturile naționale au devenit și mai cunoscute atunci când primii traducători au considerat important să traducă operele cele mai bune din alte limbi în propria lor limbă.

Baza literaturii mondiale este multitudinea de traduceri literare. Fără traduceri literare ar exista doar literatură în diferite limbi. Ce părere aveți despre aceasta?

Rezultatul traducerii unei lucrări nu poate fi exact același cu lucrarea originală. Poate fi mai bun, poate fi mai prost, dar cu siguranță poartă trăsăturile stilistice ale traducătorului, soluțiile lingvistice și interpretarea specifică a traducătorului.

Nu întâmplător a apărut zicala că o traducere literară este în proporție de 50% opera traducătorului literar, adică o creație comună. Cât de apreciați credeți că sunt traducătorii?

Dacă am menționat deja literatura mondială drept comoara comună a umanității, cum explicați că unele figuri recunoscute ale literaturilor naționale nu au fost traduse în nicio limbă? A cui e vina? Ce poate face autorul, ce pot face instituțiile, festivalurile, editurile, revistele și politica culturală pentru ca majoritatea lucrărilor importante să fie disponibile în cât mai multe limbi?

Robert Șerban:

Săptămână de săptămână, de 25 de ani încoace, nu obosesc să vorbesc, la emisiunile de televiziune pe care le-am făcut și le fac, despre cărțile ce apar, inclusiv despre traduceri, despre traducători și despre rolul lor fundamental în cultura română. Aceste cărți au fost și sunt podurile ce au legat și leagă cultura națională cu lumea, sunt racordurile pe care le-am făcut, ca scriitori, cu alți scriitori, cu alte feluri de a vedea, înțelege și povesti viața, istoria, oamenii. Nu ezit să laud și să admir editorii și traducătorii pentru efortul pe care îl fac ca să ne propună, cu o mare rapiditate, uneori simultan, cărți importante, apărute peste granițe. Să ai acces la literatura lumii, la cărți paradigmatice, e un dar pentru care se cade să mulțumim permanent.

Rezultatul traducerii unei lucrări nu poate fi exact același cu lucrarea originală. Poate fi mai bun, poate fi mai prost, dar cu siguranță poartă trăsăturile stilistice ale traducătorului, soluțiile lingvistice și interpretarea specifică a traducătorului.

Un traducător e judecat și în funcție de valoarea cărții pe care a ales să o traducă, nu doar după calitatea traducerii. Sunt titluri dificil de transpus într-o altă limbă, iar arta și dibăcia celui care o face sunt decisive. Evident, notorietatea unui autor se răsfrânge și asupra traducătorului, chiar dacă într-o măsură mult mai mică. Dar te impui ca traducător în primul rând prin calitatea cărților traduse, nu prin cantitatea lor. Cantitatea contează cu adevărat doar dacă nivelul calității e constant ridicat. Și ratarea traducerii poate avea consecințe asupra celui care o traduce, mai ales dacă e vorba de un autor cu notorietate. Pe de altă parte, o literatură, mai ales una mică, are puțini scriitori de vârf, dar multe cărți valoroase, ce merită a fi cunoscute. Iar aici rolul traducătorilor e fundamental, fiindcă, de regulă, ei propun editorilor aceste cărți, ei pledează pentru un titlu sau altul. Și o fac riscând. Mai ales în cazul poeziei, care are o adresabilitate restrânsă, cu tiraje mici. Dar o literatură fără poezia ei, e ca un călăreț fără cap. În ultimii ani, editurile, în primul rând cele mari, au decis să pună pe copertele cărților traduse nu doar numele autorului, ci și pe cel al traducătorului. Or, acesta e un omagiu și o recunoaștere a importanței traducătorului.

Dacă aș cădea în capcana cererii și ofertei, aș spune că e vina editorilor, ba chiar și a traducătorilor (care n-au convins niciun editor să îl publice pe clasicul X din literatura Y). Editurile pot gândi astfel, fiindcă riscă să nu vândă cartea bună a unui scriitor de acum o sută de ani, dintr-o altă limbă, fiind dificil de promovat. Lansările de carte în absența autorului nu prea au cârlig. Dar fac un pas în lateral și cred că e vina instituțiilor culturale de stat că scriitori importanți nu au trecut „granița” niciodată. Orice literatură, cât de tânără, are o istorie în care lucrurile sunt înlănțuite, unde există influențe, curente, cărți și scriitori ce au hrănit alte cărți și alți scriitori, de ieri ori de azi. Cred că statul ar trebui să se îngrijească de publicarea autorilor canonici ai unei literaturi, subvenționând traducerile. Cum mai cred că un stat care a subvenționat zeci de ani traducerea unor autori, iar acei autori n-au reușit să se impună în nicio limbă de circulație, n-au reușit să devină interesanți pentru edituri din alte limbi, n-au reușit – după investiții de sute de mii de euro – să aibă notorietate, ar trebui să înceteze finanțarea către acei autori. Repet, apar constant cărți excelente, care merită traduse și cunoscute în alte limbi. Or, statele serioase trebuie să aibă o politică serioasă și pragmatică în acest sens.

Stefano Donno:

Sunt pe deplin de acord cu afirmația că traducerea literară este fundamentul literaturii mondiale. Traducerea a permis diseminarea operelor literare peste barierele lingvistice, făcându-le accesibile unui public mai larg și îmbogățind peisajul literar global.

Ca exemplu izbitor, Biblia, care a fost tradusă de nenumărate ori în diferite limbi, a avut un impact profund asupra istoriei și culturii multor societăți. În mod similar, traducerea operelor literare naționale a permis descoperirea unor voci și puncte de vedere diferite, contribuind la înțelegerea interculturală și la îmbogățirea literaturii mondiale în ansamblu.

Este adevărat că o traducere nu poate reproduce niciodată perfect opera originală. Traducătorul aduce în mod inevitabil propria voce și interpretare textului, creând astfel o lucrare separată, care se împletește cu originalul. În ciuda acestui rol esențial, traducătorii nu primesc întotdeauna recunoașterea pe care o merită pentru munca lor. Contribuția lor este adesea subevaluată, umbrită de reputația autorilor originali. Cu toate acestea, este important de menționat că traducătorii sunt maeștri pricepuți ai limbii, capabili să înțeleagă esența lucrării și să o transmită cu sensibilitate și acuratețe într-o altă limbă.

Fără munca lor, literatura mondială ar fi mult mai săracă și mai fragmentată. Prin urmare, este esențial ca rolul lor să fie mai bine evaluat și apreciat atât de public, cât și de profesioniști.

Eșecul de a traduce opere literare semnificative în alte limbi creează un gol în literatura mondială. Mai multe motive pot contribui la acest fenomen:

Bariere lingvistice: unele limbi sunt mai puțin comune decât altele, iar acest lucru poate împiedica traducerea și distribuirea operelor literare scrise în acele limbi.

Lipsa resurselor: traducerea este un proces costisitor, care necesită timp și angajament. Nu sunt întotdeauna disponibile resurse financiare suficiente pentru a traduce toate lucrările care merită să fie cunoscute la nivel internațional.

Lipsa de interes: se întâmplă ca operele literare valoroase să nu primească atenția și recunoașterea pe care o merită, ceea ce împiedică traducerea lor în alte limbi. Responsabilitatea pentru această situație este împărțită. Autorii, instituțiile culturale, editorii și traducătorii au toți un rol în promovarea traducerii unor opere literare semnificative și în punerea lor la dispoziția unui public mai larg.

Pentru a avansa traducerea operelor literare semnificative, este necesară cooperarea diverșilor actori și instituții:

Autori: să își promoveze propriile lucrări la nivel internațional și să colaboreze cu traducători și editori pentru a produce traduceri de calitate.

Instituții culturale: pot finanța programe de traducere, pot organiza evenimente literare interculturale și pot sprijini cercetarea și formarea în domeniul traducerii.

Festivaluri literare: lecturi, paneluri și discuții dedicate traducerii și rolului acesteia în literatura mondială pot fi incluse în programele lor.

Editori: pot investi în publicarea traducerilor de calitate și pot promova în mod activ aceste lucrări în fața publicului.

Gerry Loose

Biblia este punctul de plecare, da (e interesant că în cazul Coranului s-au asigurat că oamenii îl citesc în arabă, deși există traduceri). Uneori, Biblia a devenit o traducere a traducerilor. Dacă nu ar exista traduceri ale altor literaturi, comunicarea culturală ar fi imposibilă, iar literatura mondială ar fi sărăcită. Mai este și chestiunea tradițiilor orale ale lumii, nescrise în cea mai mare parte, cu excepția intervenției etnologilor, deci netraduse, culturile lor fiind ignorate.

Traducătorii sunt serios subevaluați! Fără ei, ar trebui să ne întoarcem la limbile originare. Nimeni nu va putea să citească literatura mondială în toate limbile materne originare. O mare pierdere. Traducătorii trebuie menționați pe coperta oricărei cărți traduse. S-ar putea să existe, de asemenea, un caz pentru plata unui procent din drepturile de autor care revin traducătorului, mai degrabă decât o taxă fixă.

O întrebare dificilă. Dar cred că răspunsul constă în faptul că editorii vor publica doar – și, prin urmare, au tradus – literatură despre care cred că se va vinde. Desigur, există și o ignoranță larg răspândită cu privire la ceea ce alte culturi consideră important în literatura lor.

Traduceți! Dar mai e și încercarea de a determina toate aceste locuri să realizeze traduceri. Festivalurile ar trebui să urmărească (la fel ca acesta din România) forumuri de traduceri cu traducători, editori și scriitori.

Din păcate, în Scoția, o țară mică, în care se vorbesc trei limbi, este foarte dificil să convingi editorii să aibă lucrări din alte limbi traduse și la vânzare. Există doar unul, al cărui scop este traducerea (precum și lucrări indigene) și este cel cu care lucrez. În Marea Britanie, în ansamblu, există revista Poezia modernă în traducere care lucrează din greu la asta și doar ocazional pentru cei mai bine vânduți câștigători de premii, pe care cele mai mari edituri îi vor traduce. Mai sunt multe de făcut. Întrebarea dumneavoastră aici ridică o alta: cine trebuie să judece ce înseamnă o lucrare semnificativă?