7 aprilie 1822 (Duminica Paștilor) Am chefuit în L’Aigle până la orele 11, deoarece n-am dorit să călătorim în dimineața unei zile atât de însemnate. M-am dus la biserică și am înălțat spre Cer, cu

31 martie 1822 Vremea frumoasă şi caldă, care s-a menţinut aproape continuu în tot răstimpul prezenţei noastre aici, s-a schimbat un pic. Ploaia şi vântul au răcit întrucâtva atmosfera. Am luat prânzul împreună cu Széchenyi

26 martie 1822 Păşunea nu-i deloc grasă, mai degrabă uscată şi plină cu ierburi amare, sălbatice, precum ţipirigul, tip [de teren] care la mine se găseşte în Jac sau în Lunca. Ici-colo păşunea este umedă,

24 martie 1822 Am vizitat herghelia din „Bois de Boulogne”, care aparține celor regale. Un armăsar roib, pur-sânge englez, era cam strâmt în șolduri, dar finuț ca alcătuire. Un altul, galben, înșeuat [de.: eingesattelt], deloc

– fragmente –   17 martie Am stat acasă până la prânz și i-am scris dragei mele mame, deoarece tocmai pornea un curier către Viena. Am străbătut terasele și grădinile dintre Tuileries și Champs Élysée,

– fragmente –   11 martie 1822 Cum ajunge omul să calce pe pământ francez, totul surâde mai prietenos. Oamenii sunt mai politicoși, mai inimoși. Tot ce fac le evidențiază vivacitatea. Sângele lor curge mai