Autor: Marcel Lucaciu

Orice rememorare presupune a străbate, din nou, spațiile temporale, fie cu ochii minții, fie prin intermediul visului, pentru a conferi o altă viață prezentului crepuscular. […]

Vine o vreme când nu mai recunoaștem decât apusul soarelui și nopțile albe. Zorile străpung tot mai rar norii negri și vijeliile întârzie răsăritul. Dar, […]

Vine o vreme când nu mai recunoaștem decât apusul soarelui și nopțile fără cer. Dar, orice s-ar întâmpla, păstrăm în suflet duioasele amintiri și trecutul […]

Majoritatea oamenilor confundă fericirea cu bunăstarea sau, cel mai adesea, cu starea de bine. Dacă ne gândim la arte și la artiști, lucrurile nu mai […]

Într-un roman de anvergură, nu atât densitatea şi diversitatea firelor epice sunt importante, cât măiestria ţesăturii de planuri narative, periplul măștilor epice, respectiv jocul inteligent […]

Noi, oamenii, suntem, adesea, niște pioni pe tabla de șah a destinului; un destin care însoțește meandrele timpului și ne poartă, desculți, prin hățișurile istoriei […]

Scrisori către Isolda   LXVII un dor cumplit mă mistuie încet te văd în fiecare răsărit de lună te simt în fiecare nor plăpând însingurata […]

Investim noi speranțe în fiecare început de an și sfârșim, sublim, prin a ne vindeca de iluzii… Viața merge înainte, ne oferă de toate – […]

Vremea vremuiește, impasibilă, repetându-și anotimpurile, tinerețile și bătrânețile. Noi, cei pe care i-a ajuns din urmă iarna, privim spre înaltul cerului cum se cern anii […]

Universul în care viețuim, vrând-nevrând, ne copleșește, zilnic, prin doza de artificialitate inoculată, prin lipsa lui de prospețime originară, de neprihănire. Lăsându-i pe alții să […]

Oare ne mai întrebăm, câteodată, unde sunt și ce mai fac poeții? Mai ales, aceia care au rămas doar o amintire frumoasă și dorm, nestingheriți, […]

Fiecare dintre noi poartă, în minte și în suflet, imaginea unui cuib al visurilor pe care a fost nevoit să-l părăsească odată cu primele exerciții […]

Am străbătut, în lung și în lat, „patria de pământ”. Am ascultat freamătul pădurii, vuietul cascadelor și cadența valurilor, surprins de frumusețea plaiului mioritic. Am […]

Ființa Poetului este de o fragilitate puternică, fiindcă ea cuprinde, în bătăile inimii, micile bătălii purtate, neîntrerupt, cu Viața lumii, pentru ca marele război cu […]

Am iubit întotdeauna o singură despărțire; anume aceea a Literaturii de Poezie. Un poet este mai mult decât un scriitor. Un scriitor e un poet […]

În vremurile noastre perfide, când alergăm cu toții după ziua de mâine, ne digitalizăm gândurile și ne importăm starea de bine, oare mai avem nevoie […]

Sărbătoare a spiritului și a sentimentelor netrucate, Poezia izvorăște din preaplinul sufletesc, transfigurat, rareori, pe deplin, în cuvinte. De o mare bogăție ideatică și, mai […]

Literatura (în special, Poezia) e mai mult decât o simplă „artă a cuvântului”. Dacă Poezia transpune „în gândiri și în imagini” o stare de suflet […]

Investim noi speranțe în fiecare început de an și sfârșim, sublim, prin a ne vindeca de iluzii… Viața merge înainte, ne oferă de toate – […]

Liniștea bibliotecii e una aparentă, mai ales, pentru cei care își petrec viața dincolo de vuietul străzii, printre cărțile de ieri și cititorii de astăzi, […]

          II                                                                      mi-am cumpărat                                                                     o singurătate perfectă                                                                      într-un oraş                                                                      anonim                                                                      locuiesc confortabil                                                                      printre iluzii deşarte                                                                      flori şi    […]

Vântul vântură, orb, ani și ano-timpuri, lăsând în urma lui doar amintirile și singurătatea care ne poartă de grijă. Nu mai hălăduim, sub semnul prieteniei, […]

Uneori, ca să vezi lumea, așa cum este ea, trebuie să privești în adâncul inimii tale, până ajungi la spulberarea speranțelor, la vindecarea de iluzii. […]

Literatura (în special, proza) este pactul ficțiunii cu realitatea; un pact încheiat cu acordul tacit al Muzelor ispitite de scriitor să participe la jocul secund […]

Vremea necontenit vremuiește, iar amintirea figurilor ilustre este pe cale să se rătăcească în haosul programat al lumii contemporane; o lume mult prea grăbită și […]

Poemul are nevoie nu de cuvintele multe, ci de chintesența lor în stare să caligrafieze inefabilul clar de inimă. Adesea, nu viziunile alambicate și experimentele […]

Imaginea dascălului se pierde în vâltoarea vremurilor aspre pe care le trăim și puțini dintre noi ne mai amintim, astăzi, de sfioasa Dăscăliță a lui […]

Răsfoim trecutul literar, mai ales, portretele lirice, pentru a readuce în lumină figura ambițiosului, orgoliosului și contradictoriului Alexandru Macedonski (14 martie 1854 – 24 noiembrie […]

Autoportret   peste valul de vremuri şi preţuri prospere sunt frunză de cuc în amurg sângerând când fulgerul vânăt noaptea uitării dezmiardă     Planeta […]

Copilăria e neasemuita vârstă a inocenței, ce stă sub semnul neastâmpărului vesel, al jocului izvoditor de ghidușii, capabil să răstoarne ordinea prestabilită, dar și să […]