Marcel LucaciuCele mai frumoase…Scrisori către Isolda II. o să-ți cumpăr mintenaș o garsonieră confort I într-un oraș măcar municipiu, dar acum fă bine, așa, din principiu, să-mi speli și ciorapii de lână (sper să binevoiești)

Adesea dor Adesea un dor mă animă De vremea când fiind profesoară De Limba și Literatura Română Aveam o răspundere clară. Azi mă aștern în creații Graalul cătând* prin poeme, Mi-am risipit și talanții Pe

Astăzi, despre ciocănitori o să vorbim astăzi despre ciocănitoare, ea este o pasăre din ordinul piciforme, albă cu negru și roșu la culoare s-a uitat însă faptul, doar poeții mai spun asta uneori, că și

Muzeul veșniciei (după poezia Parcul veșniciei) Din bârfele din jur ce nu au scuză Am înțeles că mulți vizitatori Ce mi-au văzut muzeul, mă acuză Că-i doar un parc cu lucruri vechi și flori. Din

Cred   Am tot crezut în muguri și în rouă, în devenire și în puritate de mic copil, cam până-n facultate când am descoperit prin vers o nouă lume, mai pură și mereu îmbietoare, plină

Sunt un eretic al sălciilor de pe malul Someșului   Niciodată nu mi-a fost rușine de ceea ce am scris sau am re-scris, totdeauna am făcut față scrisului agonic* ce erupea din mine dinspre sau

*** Nu lăsați poetul să doarmă cu capul pe masă, treziți-l și puneți-l poeme să scrie despre golurile care acum ne apasă, goluri din suflete și goluri din pâine* cu cântarul lui de apă să

Ioan F. Pop poemele de dincolo de poem   poemele nu se ridicau și nu se ridică de la sine din ceață, din adâncurile inspirației, asta am observat încă de prin ’94, cel puțin la

Marin Moscu                    Imaginația omului pierdut                           pe calea cea dreaptă   Matematica mi-a deschis ochii spre marea de semne* Poetice, epitete și metafore înșirate Pe calea cea dreaptă a imaginației, toate Spre poezie-ncercând

Carmen Secere //cădere//   mi-am dat jos ochelarii /și sunt aproape fericită* acum/   din motive varii m-am abătut de pe al poeziei drum   nu mai mi-e frică de ale consacrării suișuri   dar

Silvia Bodea Sălăjan În vremea asta (după poezia În vremea aceea)   Cerul este absolut imprevizibil, Acum e soare, acuma-i zăpadă și vânt, Toamna și-a risipit talanții* penibil, Și de aceea-i sărăcie în cer și