Autor: Ioan F. Pop

Doar în somn putem uita că existăm, că vieţuim întîmplător în această lume excentrică. După cum putem să ne proiectăm în iluziile tuturor posibilităţilor, făcînd […]

Toate neputinţele îmbracă forma urii, omul urăşte cam tot ceea ce nu poate fi, detestă tot ceea ce nu poate înţelege. R. Girard e de […]

Una dintre muncile herculeene ale copilăriei mele a fost căratul cu spatele al lemnelor din pădure. Tatăl meu m-a implicat încă de foarte mic în […]

Literatura se decriptează bine cu elementele filosofiei, după cum filosofia se repotenţează cu cele ale literaturii. Ele se pot stimula cu propriile incompatibilităţi. Cu alte […]

Flecari incontinenţi, cusurgii agasanţi, otrepe dezinvolte, mercenari culturali, genii semianalfabete, talente de balamuc, arivişti neobosiţi, sicofanţi zbanghii, spirite gregare, bîrfitori mărunţi, mitocani sibaritici, ponivoşi academici, […]

După dezastrul pandemic evoluăm în iraţionalitate şi absurd. E aproape imposibil nu doar să mai scrii, ci chiar şi să respiri normal în preajma barbariei […]

poemele de dincolo de poem   tăcerile se ridicau pe zidurile altor cețuri. navigau cu aripile lor de păsări uitate în adîncuri. din loc în […]

Cîtă valoare şi dignitate la unii, atîta tembelism şi ură la alţii. Valoarea, cinstea, demnitatea nu pot învinge decît atunci cînd nu mai au nici […]

Cum prietenul Platon e departe, iar prietenul adevăr e doar la un pas, cred că ar merita să stărui puţin pe amănuntele acestuia din urmă, […]

Texte de trecut (in)existenţa – umbre pe retina temporalităţii, scurte anamneze, aluviuni ale memoriei ce se lovesc de malurile propriilor realităţi. Mici oaze în care […]

Scrisul este sihăstria în care m-am înrolat singur, crezînd pînă la naivitate în menirea lui introspectivă, în aura lui de mister, în trăirea imaginarului cu […]