Ioan F. Pop, Texte de trecut (in)existența
Rupt dramatic, la șaisprezece ani, de habitudinea mea rurală, primele mele încercări de integrare urbană au fost pline de inadecvări, contraste și dramatism. Nu mă […]
Rupt dramatic, la șaisprezece ani, de habitudinea mea rurală, primele mele încercări de integrare urbană au fost pline de inadecvări, contraste și dramatism. Nu mă […]
Aparent paradoxal, noutatea în filosofie este chiar descoperirea propriei vechimi. Ideile noi sfîrșesc în potențialitatea celor obsolete, de la care primesc un nou avînt novator. […]
Inteligența artificială a devenit măsura de-ne-măsurii inteligenței naturale, cu riscul de a-i lua acesteia locul. Deocamdată, inteligența artificială este produsă și controlată de inteligența umană, […]
Prezenți efemeri la o absență eternă, însoțind un gol care ne răvășește logica și rațiunea existenței, toate avatarele credinței – cam asta se întîmplă la […]
Avem tot mai multe motive să ne îndoim temeinic nu doar de ceea ce credem că știm, ci chiar și de ceea ce știm sigur […]
Unii își îngrijesc sănătatea și abordează o posologie ca și cum ar fi tot timpul bolnavi, după cum mulți bolnavi se cred prea sănătoși pentru […]
Pentru a simplifica înțelegerea unor idei, uneori e nevoie să le… complici puțin. Căci simplitatea are altă semnificație dacă este înțeleasă dintr-un demers conceptual mai […]
Lipsit total de voce muzicală, am moștenit totuși un anumit simț al ritmului, fapt care m-a împins de micsă bat toba în sat, la dans, […]
Poate exista perfecțiune în afara existenței? Aceasta este o veche întrebare filosofică, una care blochează orice încercare de a formula un răspuns. Așa după cum […]
Într-un anume fel, scrisul este corporalitate expusă în cuvinte. Căci, pentru a gîndi, trebuie să ne mobilizăm tot corpul, nu doar funcțiile creierului. Mîna este […]
Pînă la urmă, toți sîntem cea mai bună variantă umană pe care o putem realiza, indiferent dacă sîntem buni sau răi, analfabeți sau înțelepți, demoni […]
Cînd crezi că ştii cu exactitate ce lucruri merită făcute în viaţă, se dovedeşte, mai tîrziu, că aproape toate acestea au fost complet inutile. Ştim […]
Modul de înțelegere de acum îl contrazice uneori pe cel de ieri, ca atare ar trebui să reiau tot ceea ce am citit și înțeles […]
Deşi pare destinat exteriorităţii, aprehendării unei fantasme rătăcite între graniţele realului, dialogul poetului se poartă mai mult cu propriul ego, alteritatea jucînd doar un rol […]
Nostalgiile copilăriei mă ajung tot mai des din urmă, trecutul mă apasă cu reveriile lui. Prezentul se încheagă din mozaicul secvenţelor paseiste, din privirea întoarsă […]
Dincolo de exegezele teologice și de învățăturile creștine, de asumarea benevolă a unui modus vivendi,credința autentică trebuie transpusă și în acțiuni concrete, acțiuni a căror […]
Avem noroc că oricît ne-am strădui – şi se pare că ne străduim destul de convingător – nu putem atinge (încă) generalitatea răului absolut. Deşi […]
Îmi vine să surîd amar cînd mă gîndesc că, la vîrsta mea de acum (cînd scriu aceste rînduri), alţii îşi scriau operele lor monumentale, rămase […]
Chiar şi cînd scrii despre alţii scrii, în bună măsură, şi despre tine – l’écriture de soi. Înţelegerea celuilalt trece prin înţelegerea a ceea ce […]
„Viaţa veşnică” şi veşnicia morţii se află într-o vădită contrarietate. Numai inexistenţa, urmată morţii, este veşnică. Nimeni, luat individual, nu poate trăi etern, ci doar […]
De ce nu există (doar) nimicul mai degrabă decît ceva? – am putea întoarce întrebarea fundamentală a filosofiei. Căci şi nimicul are acelaşi drept la […]
Pe cît de docil şi de aprehensiv sînt în plan social, pe atît de nonconformist şi de nihilist aş vrea să fiu în planul gîndirii. […]
În cel mai superficial gest al nostru sau în cel mai profund se iveşte instantaneu o raportare viscerală a eului la ceea ce i se […]
poemele de dincolo de poem băteam cu toiagul în poarta altor singurătăți. purtam pe umeri cenușa vremurilor dintr-un loc în altul, care ne îmbarcă în […]
De mic, am manifestat doar o pasivitate de înfrînt, de capitulard în faţa presiunilor prea mari ale vieţii, de neadaptat la imperativele ei. Chiar și […]
Frumuseţea crepusculară a toamnei, aerul ei de sfîrşit molipsitor, sentimentul relaxant că totul are o finalitate promițătoare, frunzele copacilor care se mai agaţă stingher de […]
Cu gîndul mereu la ceea ce am avut (sau nu am avut), la ceea ce am putea avea, pierdem din vedere tocmai ceea ce avem. […]
Încă de mic am fost fascinat de urmele oamenilor şi de cele ale animalelor sălbatice lăsate pe pămîntul umed sau în zăpada proaspătă. Încercam să […]
Pe vremea copilăriei mele nu ştiam că există jucării. De altfel, în casa noastră nu prea era timp de joacă. Toată lumea, de la mic […]
Scriitorul lucrează nu doar cu clipa, ci şi cu… eternitatea. Căci iluzia eternităţii îl face să încerce temporar limitele posibilului. Oricum ar scrie, sub tirania […]