Ioan F. Pop, Texte de trecut (in)existența
Într-un anume fel, scrisul este corporalitate expusă în cuvinte. Căci, pentru a gîndi, trebuie să ne mobilizăm tot corpul, nu doar funcțiile creierului. Mîna este […]
Într-un anume fel, scrisul este corporalitate expusă în cuvinte. Căci, pentru a gîndi, trebuie să ne mobilizăm tot corpul, nu doar funcțiile creierului. Mîna este […]
Pînă la urmă, toți sîntem cea mai bună variantă umană pe care o putem realiza, indiferent dacă sîntem buni sau răi, analfabeți sau înțelepți, demoni […]
Cînd crezi că ştii cu exactitate ce lucruri merită făcute în viaţă, se dovedeşte, mai tîrziu, că aproape toate acestea au fost complet inutile. Ştim […]
Modul de înțelegere de acum îl contrazice uneori pe cel de ieri, ca atare ar trebui să reiau tot ceea ce am citit și înțeles […]
Deşi pare destinat exteriorităţii, aprehendării unei fantasme rătăcite între graniţele realului, dialogul poetului se poartă mai mult cu propriul ego, alteritatea jucînd doar un rol […]
Nostalgiile copilăriei mă ajung tot mai des din urmă, trecutul mă apasă cu reveriile lui. Prezentul se încheagă din mozaicul secvenţelor paseiste, din privirea întoarsă […]
Dincolo de exegezele teologice și de învățăturile creștine, de asumarea benevolă a unui modus vivendi,credința autentică trebuie transpusă și în acțiuni concrete, acțiuni a căror […]
Avem noroc că oricît ne-am strădui – şi se pare că ne străduim destul de convingător – nu putem atinge (încă) generalitatea răului absolut. Deşi […]
Îmi vine să surîd amar cînd mă gîndesc că, la vîrsta mea de acum (cînd scriu aceste rînduri), alţii îşi scriau operele lor monumentale, rămase […]
Chiar şi cînd scrii despre alţii scrii, în bună măsură, şi despre tine – l’écriture de soi. Înţelegerea celuilalt trece prin înţelegerea a ceea ce […]
„Viaţa veşnică” şi veşnicia morţii se află într-o vădită contrarietate. Numai inexistenţa, urmată morţii, este veşnică. Nimeni, luat individual, nu poate trăi etern, ci doar […]
De ce nu există (doar) nimicul mai degrabă decît ceva? – am putea întoarce întrebarea fundamentală a filosofiei. Căci şi nimicul are acelaşi drept la […]
Pe cît de docil şi de aprehensiv sînt în plan social, pe atît de nonconformist şi de nihilist aş vrea să fiu în planul gîndirii. […]
În cel mai superficial gest al nostru sau în cel mai profund se iveşte instantaneu o raportare viscerală a eului la ceea ce i se […]
poemele de dincolo de poem băteam cu toiagul în poarta altor singurătăți. purtam pe umeri cenușa vremurilor dintr-un loc în altul, care ne îmbarcă în […]
De mic, am manifestat doar o pasivitate de înfrînt, de capitulard în faţa presiunilor prea mari ale vieţii, de neadaptat la imperativele ei. Chiar și […]
Frumuseţea crepusculară a toamnei, aerul ei de sfîrşit molipsitor, sentimentul relaxant că totul are o finalitate promițătoare, frunzele copacilor care se mai agaţă stingher de […]
Cu gîndul mereu la ceea ce am avut (sau nu am avut), la ceea ce am putea avea, pierdem din vedere tocmai ceea ce avem. […]
Încă de mic am fost fascinat de urmele oamenilor şi de cele ale animalelor sălbatice lăsate pe pămîntul umed sau în zăpada proaspătă. Încercam să […]
Pe vremea copilăriei mele nu ştiam că există jucării. De altfel, în casa noastră nu prea era timp de joacă. Toată lumea, de la mic […]
Scriitorul lucrează nu doar cu clipa, ci şi cu… eternitatea. Căci iluzia eternităţii îl face să încerce temporar limitele posibilului. Oricum ar scrie, sub tirania […]
Tentaţia absolutului este cea mai acaparantă iluzie, pentru că nu putem trăi în afara mirajului ei, dar nici nu o putem concretiza într-o trăire palpabilă. […]
Cu aripile credinţei putem zbura pînă în mormînt. Zborul de dincolo necesită alte aripi. Noi tot vrem să dovedim existenţa lui Dumnezeu, dar nu ne […]
Limbajul trebuie esenţializat pînă cînd spaţiul şi timpul realităţii se curbează după forţa lui expresivă, pînă cînd realul devine o expresie a limbajului. Realitatea este […]
alte absențe creșteau printre încremenitele clipe. urme de treceri tîrzii prin aerul bolnav, printre vocile risipite. mici cutremure la întîlnirea fantomatică a zilei cu noaptea. […]
Doar cînd ai totul te poţi comporta ca şi cînd nu ai avea nimic. Reciproca e mai greu de realizat, deşi încercări există… Mulţi oameni […]
Ar putea exista un singur mod de a accepta mai uşor fatalitatea absurdă a morţii – dacă s-ar sfîrşi şi lumea odată cu noi, într-o […]
Pentru a filosofa trebuie să porneşti din adîncul înţelegător a tot ceea ce nu ştii. Filosofia surprinde cel mai bine ştiinţa a ceea ce nu […]
Scrisul – cea mai fascinantă facere din nimic. Fiecare cuvînt poate face o lume, chiar din nimicul ei prezumtiv… Să scrii ca şi cum ai […]
Doar în somn putem uita că existăm, că vieţuim întîmplător în această lume excentrică. După cum putem să ne proiectăm în iluziile tuturor posibilităţilor, făcînd […]