Încă de mic am fost fascinat de urmele oamenilor şi de cele ale animalelor sălbatice lăsate pe pămîntul umed sau în zăpada proaspătă. Încercam să […]
Pe vremea copilăriei mele nu ştiam că există jucării. De altfel, în casa noastră nu prea era timp de joacă. Toată lumea, de la mic […]
Scriitorul lucrează nu doar cu clipa, ci şi cu… eternitatea. Căci iluzia eternităţii îl face să încerce temporar limitele posibilului. Oricum ar scrie, sub tirania […]
Tentaţia absolutului este cea mai acaparantă iluzie, pentru că nu putem trăi în afara mirajului ei, dar nici nu o putem concretiza într-o trăire palpabilă. […]
Cu aripile credinţei putem zbura pînă în mormînt. Zborul de dincolo necesită alte aripi. Noi tot vrem să dovedim existenţa lui Dumnezeu, dar nu ne […]
Limbajul trebuie esenţializat pînă cînd spaţiul şi timpul realităţii se curbează după forţa lui expresivă, pînă cînd realul devine o expresie a limbajului. Realitatea este […]
alte absențe creșteau printre încremenitele clipe. urme de treceri tîrzii prin aerul bolnav, printre vocile risipite. mici cutremure la întîlnirea fantomatică a zilei cu noaptea. […]
Doar cînd ai totul te poţi comporta ca şi cînd nu ai avea nimic. Reciproca e mai greu de realizat, deşi încercări există… Mulţi oameni […]
Ar putea exista un singur mod de a accepta mai uşor fatalitatea absurdă a morţii – dacă s-ar sfîrşi şi lumea odată cu noi, într-o […]
Pentru a filosofa trebuie să porneşti din adîncul înţelegător a tot ceea ce nu ştii. Filosofia surprinde cel mai bine ştiinţa a ceea ce nu […]
Scrisul – cea mai fascinantă facere din nimic. Fiecare cuvînt poate face o lume, chiar din nimicul ei prezumtiv… Să scrii ca şi cum ai […]
Doar în somn putem uita că existăm, că vieţuim întîmplător în această lume excentrică. După cum putem să ne proiectăm în iluziile tuturor posibilităţilor, făcînd […]
Toate neputinţele îmbracă forma urii, omul urăşte cam tot ceea ce nu poate fi, detestă tot ceea ce nu poate înţelege. R. Girard e de […]
Una dintre muncile herculeene ale copilăriei mele a fost căratul cu spatele al lemnelor din pădure. Tatăl meu m-a implicat încă de foarte mic în […]
Literatura se decriptează bine cu elementele filosofiei, după cum filosofia se repotenţează cu cele ale literaturii. Ele se pot stimula cu propriile incompatibilităţi. Cu alte […]
Flecari incontinenţi, cusurgii agasanţi, otrepe dezinvolte, mercenari culturali, genii semianalfabete, talente de balamuc, arivişti neobosiţi, sicofanţi zbanghii, spirite gregare, bîrfitori mărunţi, mitocani sibaritici, ponivoşi academici, […]
După dezastrul pandemic evoluăm în iraţionalitate şi absurd. E aproape imposibil nu doar să mai scrii, ci chiar şi să respiri normal în preajma barbariei […]
poemele de dincolo de poem tăcerile se ridicau pe zidurile altor cețuri. navigau cu aripile lor de păsări uitate în adîncuri. din loc în […]
Cîtă valoare şi dignitate la unii, atîta tembelism şi ură la alţii. Valoarea, cinstea, demnitatea nu pot învinge decît atunci cînd nu mai au nici […]
Cum prietenul Platon e departe, iar prietenul adevăr e doar la un pas, cred că ar merita să stărui puţin pe amănuntele acestuia din urmă, […]
Într-o vreme absurdă, în care tragediile se țin lanț, iată că o veste m-a lovit ca un trăsnet: prietenul și consăteanul meu, doctorul Liviu Gârbea, […]
Texte de trecut (in)existenţa – umbre pe retina temporalităţii, scurte anamneze, aluviuni ale memoriei ce se lovesc de malurile propriilor realităţi. Mici oaze în care […]
Scrisul este sihăstria în care m-am înrolat singur, crezînd pînă la naivitate în menirea lui introspectivă, în aura lui de mister, în trăirea imaginarului cu […]
