Autor: Ioan F. Pop

În momentul în care era gata-gata să ajungem supraoameni (în multe cazuri pe bază de supraprostie și infatuare) – nemaivorbind de cei care se cred […]

Spectacolul stradal, cel al întîlnirii unor priviri frugale, al unei indiferențe nuanțate, ne transpune într-o relație controversată cu celălalt, cu alteritatea în sens generic. Aici […]

Rupt dramatic, la șaisprezece ani, de habitudinea mea rurală, primele mele încercări de integrare urbană au fost pline de inadecvări, contraste și dramatism. Nu mă […]

Aparent paradoxal, noutatea în filosofie este chiar descoperirea propriei vechimi. Ideile noi sfîrșesc în potențialitatea celor obsolete, de la care primesc un nou avînt novator. […]

Inteligența artificială a devenit măsura de-ne-măsurii inteligenței naturale, cu riscul de a-i lua acesteia locul. Deocamdată, inteligența artificială este produsă și controlată de inteligența umană, […]

Prezenți efemeri la o absență eternă, însoțind un gol care ne răvășește logica și rațiunea existenței, toate avatarele credinței – cam asta se întîmplă la […]

Avem tot mai multe motive să ne îndoim temeinic nu doar de ceea ce credem că știm, ci chiar și de ceea ce știm sigur […]

Unii își îngrijesc sănătatea și abordează o posologie ca și cum ar fi tot timpul bolnavi, după cum mulți bolnavi se cred prea sănătoși pentru […]

Pentru a simplifica înțelegerea unor idei, uneori e nevoie să le… complici puțin. Căci simplitatea are altă semnificație dacă este înțeleasă dintr-un demers conceptual mai […]

Lipsit total de voce muzicală, am moștenit totuși un anumit simț al ritmului, fapt care m-a împins de micsă bat toba în sat, la dans, […]

Poate exista perfecțiune în afara existenței? Aceasta este o veche întrebare filosofică, una care blochează orice încercare de a formula un răspuns. Așa după cum […]

Într-un anume fel, scrisul este corporalitate expusă în cuvinte. Căci, pentru a gîndi, trebuie să ne mobilizăm tot corpul, nu doar funcțiile creierului. Mîna este […]

Pînă la urmă, toți sîntem cea mai bună variantă umană pe care o putem realiza, indiferent dacă sîntem buni sau răi, analfabeți sau înțelepți, demoni […]

Cînd crezi că ştii cu exactitate ce lucruri merită făcute în viaţă, se dovedeşte, mai tîrziu, că aproape toate acestea au fost complet inutile. Ştim […]

Modul de înțelegere de acum îl contrazice uneori pe cel de ieri, ca atare ar trebui să reiau tot ceea ce am citit și înțeles […]

Deşi pare destinat exteriorităţii, aprehendării unei fantasme rătăcite între graniţele realului, dialogul poetului se poartă mai mult cu propriul ego, alteritatea jucînd doar un rol […]

Nostalgiile copilăriei mă ajung tot mai des din urmă, trecutul mă apasă cu reveriile lui. Prezentul se încheagă din mozaicul secvenţelor paseiste, din privirea întoarsă […]

Dincolo de exegezele teologice și de învățăturile creștine, de asumarea benevolă a unui modus vivendi,credința autentică trebuie transpusă și în acțiuni concrete, acțiuni a căror […]

Avem noroc că oricît ne-am strădui – şi se pare că ne străduim destul de convingător – nu putem atinge (încă) generalitatea răului absolut. Deşi […]

Îmi vine să surîd amar cînd mă gîndesc că, la vîrsta mea de acum (cînd scriu aceste rînduri), alţii îşi scriau operele lor monumentale, rămase […]

Chiar şi cînd scrii despre alţii scrii, în bună măsură, şi despre tine – l’écriture de soi. Înţelegerea celuilalt trece prin înţelegerea a ceea ce […]

„Viaţa veşnică” şi veşnicia morţii se află într-o vădită contrarietate. Numai inexistenţa, urmată morţii, este veşnică. Nimeni, luat individual, nu poate trăi etern, ci doar […]

De ce nu există (doar) nimicul mai degrabă decît ceva? – am putea întoarce întrebarea fundamentală a filosofiei. Căci şi nimicul are acelaşi drept la […]

Pe cît de docil şi de aprehensiv sînt în plan social, pe atît de nonconformist şi de nihilist aş vrea să fiu în planul gîndirii. […]

În cel mai superficial gest al nostru sau în cel mai profund se iveşte instantaneu o raportare viscerală a eului la ceea ce i se […]

poemele de dincolo de poem băteam cu toiagul în poarta altor singurătăți. purtam pe umeri cenușa vremurilor dintr-un loc în altul, care ne îmbarcă în […]

De mic, am manifestat doar o pasivitate de înfrînt, de capitulard în faţa presiunilor prea mari ale vieţii, de neadaptat la imperativele ei. Chiar și […]

Frumuseţea crepusculară a toamnei, aerul ei de sfîrşit molipsitor, sentimentul relaxant că totul are o finalitate promițătoare, frunzele copacilor care se mai agaţă stingher de […]

Cu gîndul mereu la ceea ce am avut (sau nu am avut), la ceea ce am putea avea, pierdem din vedere tocmai ceea ce avem. […]

Încă de mic am fost fascinat de urmele oamenilor şi de cele ale animalelor sălbatice lăsate pe pămîntul umed sau în zăpada proaspătă. Încercam să […]