Este primul scriitor irlandez distins cu Premiul Nobel, în 1923. A.E. Baconsky vede astfel lirica sa de atmosferă: „Poezia lui asociază două tendințe polare ce nu se conciliază decât la marii poeți: cultul tradiției celei mai vechi și preocuparea pentru cele mai noi cuceriri ale expresiei formale, pentru toate valorile enigmatice ale cuvintelor și ale raporturilor lor semantice, muzicale, cromatice”.
El se tânguie pentru schimbarea sa
și a iubitei sale
și dorește sfârșitul lumii
M-auzi tu strigând după tine, dalba mea ciută?
Am fost preschimbat în ogar cu roșă ureche.
Căci cineva-mi puse sub mers, ca de vrajă, un fapt,
Speranță și teamă, dorință și ură nevrută,
Ca toate acestea să te gonească printre pietre și spini.
Un om cu nuia de alun apăru din pădure.
De veste n-am prins când m-atinse, și fui preschimbat.
Vai, strigătul meu ca de câine-i acum, doar lătrat.
Pe-alături în goană trec nașterea, timpul, schimbarea.
Mistrețul cel negru aș vrea din apusuri să vie,
Soare și Lună să smulgă, stelele-n mare s-arunce,
Și-apoi grohăind să se culce în beznă – pentru vecie.
(Traducere de Lucian Blaga, în Opere 3 / Tălmăciri, Editura Minerva, București, 1975)
+ There are no comments
Add yours