Uuno Kailas (1901-1933)
Urmărit de aceeași fatalitate care a răpus-o și pe contemporana și compatrioata sa, Edith Södergran, la doar 31 de ani, Uuno Kailas a avut parte și el de un singur deceniu de creație. Unul dintre cunoscătorii spiritualității nordice, A.E. Baconsky, scria: „Cel ce avea să situeze poezia finlandeză în spațiul universal avea să fie un liric apărut după întâiul război mondial, Uuno Kailas, legat și el de tradiția imemorială a țării sale, dar spirit modern, european, deschis tuturor adierilor de revoltă, de anxietate specifice epocii, de căutare”.
Cuvintele
Există foarte multe cuvinte –
cuvintele sunt lucruri
și eu le pot vedea.
Unele sunt urâte iar altele frumoase.
Mamă, cuvânt blând, cel mai bun dintre cuvinte,
e-aproape ca un sărut.
Și tată e un cuvânt bun,
deși uneori seamănă cu o furtună de tunete
și atunci cel mai bine-i să fugi
pitindu-te-ndărătul ușii.
Vară e un cuvânt foarte cald,
îl poți găsi în fiece dimineață
prin iarbă sau pe malul nisipos.
Univers e un cuvânt foarte mare
– de-abia-și găsește loc în cap –
bici e un cuvânt usturător și detestabil.
Oamenii au și cuvinte goale,
cuvinte pe care nu le-nțelegi,
cum sunt păcat sau moarte,
care nu înseamnă nimic
și totuși trebuie să-ți fie teamă de ele.
(Traducere de A.E. Baconsky, în Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, București, 1972)
