În anul 2011 i-a fost decernat Premiul Nobel pentru Literatură acestui poet suedez, cu următoarea motivare a juriului: „…fiindcă prin imaginile sale condensate, diafane, ne oferă un acces proaspăt la realitate”. Poezia sa are ca vehicul principal un lexic de conversație zilnică, voit prozaică, iar predilecția spre haiku și-o exprimă într-un interviu: „Ce e specific poeziei e densitatea. În câteva pagini de poezie poți găsi mai multe informații decât în oricare artă”.
* * *
Zidul deznădejdii…
Porumbeii vin și pleacă –
fără chip.
* * *
Un ren în plin soare.
Muștele îi cos și îi cos
umbra de pământ.
* * *
Purtat de întuneric.
Am întâlnit o mare umbră
în doi ochi.
* * *
Frunzele brune,
la fel de prețioase ca
manuscrisele de la Marea Moartă.
* * *
O coțofană alb-neagră
îndârjit fuge-n zigzag
cruciș pe câmp.
(Traducere de Dan Shafran, în vol. Taina cea mare, Editura Polirom, Iași, 2005)
+ There are no comments
Add yours