Arca poeziei: T. S. Eliot (1888-1965)

Estimated read time 2 min read

„Poezia lui Wallace Stevens e mai atrăgătoare, și a lui Robert Frost e adesea mai sugestivă decât a lui Eliot, dar, odată ce ai citit-o pe a acestuia din urmă, nu-ți mai iese din minte […] Eliot este echivalentul în literatură al lui Albert Einstein în știință, prin aceea că toată lumea părea să știe că cei doi au o mare importanță, fără să-și dea prea bine seama pentru ce.” (Joseph Epstein). Premiul Nobel pentru Literatură, în 1948.

 

  1. Moartea pe ape

(Partea a IV-a din poemul The Waste Land)

 

Phlebas fenicianul, mort de două săptămâni

A uitat de țipătul pescărușilor, de hula mării adânci

Și de câștig, de pierderi.

Curentul în adâncul mării

I-a dezgolit oasele în șoapte. Sălta, cădea pe brânci

A trecut prin vremurile bătrâneții și tinereții

Coborând în bulboană.

Păgân sau evreu

Tu, care rotești roata cârmei, cu fața întoarsă în vânt,

Gândește-te la Phlebas, odinioară frumos și înalt ca și tine.

 

(Traducere de Mircea Ivănescu, în Tărâmul pustiit și alte poeme, Editura Humanitas, București, 2022)

 

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours