Cu el încep cele șase veacuri de glorie a poeziei persane, care îi cuprind și pe Saadi, Hafez, ori Omar Khayyam. E primul mare poet în limba farsi. Din opera lui s-au păstrat doar fragmente de poeme autobiografice, aproximativ 40 de catrene și multă poezie gnomică sub forma unor distihuri. Este unul dintre maeștrii gazelului.
(Un oaspete ești numai…)
Un oaspete ești numai în lumea trecătoare,
oricât arzând te strădui spre-al veșniciei soare,
Și trupul tău, la rându-i, va odihni-n țărână,
deși-n mătăsuri astăzi e sortit să se-nfășoare.
La ce folos să umbli cu oameni laolaltă
când în mormânt tot singur ajungi, fără cruțare.
Prietenul ți-e astăzi doar muscă sau furnică –
ce-a mai rămas în pulberi din viața-i sclipitoare?
Ce-au fost zulufi, cosițe, sunt toate putrejune,
deși plăteai cândva dinari pe-a lor culoare.
Când te-or zări din nou: duh rece, chipul galben –
vei ști că nu orbește o inimă, când moare.
(Traducere de Grete Tartler și Viorel Bageacu, în Primii poeți persani, Editura Univers, 1983)
+ There are no comments
Add yours