Dintre multiplele sale aptitudini intelectuale: regizor, scenarist, romancier, ziarist, critic de film, cea de poet pare a-i conferi o tușă singulară între liricii italieni. Poezia, opusă ermetismului, e la el bazată pe adevărul profund ce se ascunde în pliurile realității cotidiene. Versurile, inspirate din viața brutală a suburbiilor, împrumută tonurile violente ale filmelor sale și ale unor pagini din proza sa. Expresia poetică e impregnată de un lexic realist, sensibil la schimbările social-politice ale Italiei.
Jurnale (1943-1953)
*
Deschid fereastra spre-o albă dimineață
de luni, iar strada, indiferentă,
cu al ei zgomot și lumini, îmi fură
prezența, rară printre storuri.
Această deplasare… prin zile așa străine
de timpul care îmi părea menit,
fără întoarceri și fără opriri,
spațiu-n întregime plin de starea mea,
o prelungire parcă-a vieții mele,
a căldurii mele, a trupului meu…
și s-a curmat… Acuma-s în alt timp,
un timp care-și așterne diminețile
pe strada asta la care mă uit, de nimeni știut,
cu acești oameni iviți dintr-o altă istorie…
(Traducere de Dana Barangea, în vol. Poesie / Poezii, Editura Tracus Arte, București, 2022)
