Provenind dintr-o familie de evrei ruși, născut la Varșovia, este unul dintre poeții căzuți victimă regimului comunist. Arestat în mai multe rânduri, moare în drum spre lagărul de la Vladivostok. „Pe planul limbajului, Mandelstam e unul din primii poeți europeni care deplasează accentul expresiei de la metaforă la cuvânt. El visează un limbaj unde, după o expresie a lui, raporturile dintre cuvinte să asculte de un principiu gotic, precum sunetele în muzica lui Bach” (A.E. Baconsky).
Concert la gară
Te-năbuși. Bolta mișună de viermi,
și nicio stea nu scoate un cuvânt –
dar, vede Domnul, peste noi planează
o muzică și gara-i un cânt dezlănțuit,
și de sirene sfâșiat, văzduhul
viorilor din nou s-a contopit.
Parc uriaș. Din sticlă-i globul gării.
Vrăjită-i iar lumea de fier. Spre un
ospăț sonor într-un Eden de ceață,
solemn vagonul se îndepărtează.
Un zvon de pian și-un țipăt de păun.
Eu am întârziat. Visez. Mi-e groază.
Și intru în pădurea de sticlă-a gării – partea
viorilor e-nlăcrimată, sumbră –
brutal începe-un cor nocturn, adie
miros de roze-n sere mocnind de putregai,
unde sub cer de sticlă, sfântă umbră,
cu gloatele nomade înnoptai.
Și-mi pare că-necată în muzică și-n spumă
lumea de fier e-o tristă cerșetoare.
Stau rezemat de sticlă. Înapoi!
E moartea umbrei dragi – și muzica
Ultima oară sună pentru noi.
(Traducere de A.E. Baconsky, în Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, București, 1972)
+ There are no comments
Add yours