Scriitor francez de origine lituaniană, unchiul marelui poet polonez Czesław Miłosz, în cadrul unei familii cu ascendență nobilă, mai veche de cinci secole. Cultivă o poezie cu interferențe simboliste și de inspirație mistică. Primul său traducător în limba română, A.E. Baconsky scria: „Poezia lui e străbătută de un fior al armoniei melancolice – acea melancolie care e deopotrivă înțelepciune, inițiere, comunicare tainică mai presus de hotarele simțurilor”.
Simfonie de noiembrie
– fragment –
Va fi aidoma ca în această viață. Aceeași odaie.
– Da, copile, aceeași. La lumina slabă, pasărea timpurilor în frunziș
Palidă ca moartea: atunci slujnicele se ridică
Și se aude zgomotul înghețat și gol al găleților
La fântâni. O, teribilă tinerețe! Inimă goală.
Va fi aidoma ca în această viață? Vor fi
Glasurile sărmane, glasurile de iarnă ale vechilor foburguri,
Geamgiul și cântecul lui alternat,
Bunica bătrână care sub boneta murdară
Strigă nume de pești, bărbatul cu șorț albastru
care-i scuipă în palmele roase de brancardă
și zbiară ceva, ca Îngerul judecății.
Va fi aidoma ca în această viață. Aceeași masă,
Biblia, Goethe, cerneala și aroma-i de timp,
Hârtia, femeie albă care citește gândurile,
Penița, portretul. Copile, copil al meu!
Va fi aidoma ca în această viață! Aceeași grădină,
Adâncă, adâncă, încâlcită, obscură. Și spre amiază
Se vor bucura reunindu-se laolaltă acolo
Oameni ce nu s-au văzut niciodată și nu știu
Unii de alții decât atâta: că vor trebui să se-mbrace
Ca pentru sărbătoare și să se ducă în noaptea
Celor pieriți, singuri, fără iubiri, fără lampă,
Va fi aidoma ca în această viață. …
(Traducere de A.E. Baconsky, în Panorama poeziei universale contemporane, Editura Albatros, București, 1972)
+ There are no comments
Add yours