Poetă de limbă germană, născută la Berlin, în familia unui industriaș evreu. În 1940, îndemnată de Selma Lagerlöf, care o sprijină și în afirmarea literară, se refugiază în Suedia, împreună cu mama ei. Toți ceilalți membri ai familiei sunt uciși în lagărele de concentrare. Poezia ei este o mărturie a destinului tragic al poporului evreu. Împarte Premiul Nobel pentru Literatură al anului 1966 cu prozatorul israelian S.I. Agnon.
Peisaj de strigăte
Aici nu se rămâne –
din adâncul ei marea a și-nceput să vorbească –
pieptul nopții ridică
respirând
zidul, de care stă sprijinit
în cap, într-o naștere grea de vis.
Într-această materie bună pentru zidire
n-a intrat nici un deget de stea
în joc
de când a-nceput amestecarea nisipului –
nici viu nici moarte
Cine plânge
își caută melodia
pe care vântul,
de muzică înfrunzitul
o ascunde în noapte.
Rece de la izvor –
e prea departe.
E timpul să zburăm
numai cu trupul.
(În românește de Grete Tartler, în vol. Laureații Premiului Nobel pentru Literatură, Almanah „Contemporanul”, 1983)
+ There are no comments
Add yours