Articole

Arca poeziei: Murilo Mendes (1901-1975)

În Brazilia, limba de stat este portugheza. Murilo Mendes a dat strălucire acestei limbi, peste Ocean, și oarecum independent de cultura lusitană, precumpănitor lirică. Timpuriu, el se apropie de suprarealism, purtând corespondență cu pictorul francez de origine rusă Marc Chagall. Viziunea sa asupra lumii este una oximoronică, năzuind să împace contrariile. De la tema iubirii la convertirea religioasă, poezia lui Mendes e, în egală măsură, pigmentată de umor și cu fața întoarsă spre transcendent.

 

Cântec de logodnic

 

Am să-ți văd formele crescând încetul cu încetul,

am să-ți văd formele schimbându-și culoarea, greutatea, ritmul,

sânii umflându-se în noaptea fierbinte,

ochii transformându-se la neașteptata idee a primului fiu.

 

Voi fi de față la trecerea vârstelor tale,

privindu-ți toate mișcările.

Am în minte copila, mamă a păpușilor,

apoi pe cea care rămânea seara la fereastră,

și pe cea care s-a schimbat la față când m-a cunoscut,

și pe cea care e aproape de contopirea dintre suflete și trupuri.

Vor veni celelalte. Șoldurile tale se vor lărgi,

și sânul căzut, privirea stinsă, părul fără strălucire,

te vor împinge mai aproape de înțelesul dragostei,

o, martira mea, formă pe care am distrus-o, topită în mine.

 

(Traducere de Marian Papahagi, în vol. Metamorfozele,

Editura Univers, București, 1982)

 

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.